Din trecut, în prezent. Aici se ţinea discoteca de la Sindicate

Cea mai recentă din seria istoriilor publicate în ziarul nostru este cea a vechilor discoteci din Sibiu. Despre discoteca de la Casa de Cultură a Sindicatelor zisă „La Sindicate”, am scris la momentul potrivit. Problema a fost însă cu lipsa imaginilor din interior. Pentru că, pe atunci, nimeni nu prea făcea poze prin discoteci decât oficial şi şi atunci rareori spre deloc (în ziarele locale ale vremii nu am văzut aşa ceva) pentru că „targetul” imaginilor erau şantierele, realizările regimului, spectacolele „serioase”, nu tinerii care se mai distrau pe unde puteau şi ei, că oferta era nu prea bogată. O altă problemă este că, de regulă, locul respectiv nu mai arată aşa cum era înainte.

Însă nu este cazul locului unde se ţinea discoteca de la Sindicate. Printr-un complex fericit de împrejurări (mai exact vizionările de filme de pe „Terasa cu Flori” din incinta Centrului Cultural „Ion Besoiu”) am reuşit, după mulţi ani, să pătrund în holul de după intrarea laterală în Casa de Cultură. Ultima oară am fost pe aici în viteză, la un eveniment politico-jurnalistic şi nu am avut prea mult timp să „aprofundez” locul fostei discoteci.

Cert este că, aici, unde era discoteca de la Sindicate, este cel mai bine „conservat” loc unde se ţinea o discotecă. Modificările faţă de ce era atunci sunt puţine şi ţin doar de ceva detalii de amenajare interioară.

Neschimbată este podeaua din mozaic cu bucăţi de marmură pe care şi-au tocit tălpile pantofilor cel puţin o generaţie de dansatori ocazionali. Aspectul interior, în general, este acelaşi şi îţi dă fix impresia de loc spaţios unde se putea dansa fără a te băga în alţii. Scările monumentale care duc la etaj sunt tot acolo, „tunate” cu o mochetă. Modificate sunt corpurile de iluminat, „cortina” care proteja toaleta şi camufla garderoba. Plus că a apărut la intrare un „office” gen recepţie, un bar, două mese cu canapele, mai multe panouri care prezintă filmele ce rulează sau vor rula, nişte accesorii PSI care nu erau şi o siluetă feminină decupată, înainte de intrarea în toaletă. Toaleta este şi ea adaptată şi ea nevoilor actuale, căa tunci era compusă din minimul necesar.

În rest, aproape la fel, numai bun să iei o gură de aer nostalgic şi să stai fix unde dansai acum ceva ani buni. Restul? Restul vor vorbi imaginile

Mulţumesc pe această cale Krisztinei Bucşe de la Centrul Cultural „Ion Besoiu”, pentru sprijinul acordat în acest mic demers fotografic.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ