Sibiul nu este de puţină vreme un pol al căldurilor tropicale (şi nu e nimic exagerat în expresia aceasta, chiar avem vara temperaturi tropicale), ca de altfel orice oraş cu clădiri multe şi spaţii verzi puţine. Dacă ne amintim că şi în trecutul recent am avut multe veri cu 40+ în termometre, putem spune că aşa e vara la noi. Cald, la umbră, foarte cald la soare, cald din aer, cald din asfalt, cald dinspre clădiri, cald de la maşini. Condiţii ideale pentru toate reacţiile neplăcute ale organismului, de la starea de sete la starea de rău. Iar pentru că starea de rău poate fi domolită doar de cei calificaţi, am încercat ceva mai simplu: să vedem cum şi unde îți poţi domoli setea. În mod gratuit, nu cumpărând beri (care nu prea ţin de sete), sucuri sau ape minerale, mineralizate ori plate.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

De la gară în parcul Astra: sete să îţi fie, că apă e…

Sibiul, în zona centrală, are destule lipsuri în general, dar acum pe căldură, lipsa apei de consum rapid ar fi una gravă. Vă spun aici că nu este cazul. De la gară până în Parcul ASTRA, trebuie să fii doar setat pe “Gică Contra” pentru a nega aceasta. Aşa cum am spus, am mers, într-o zi din aceea în care alţii iau “clima” în braţe şi nu ies din birou ori casă decât în maşinile tot cu climă, să vedem dacă avem de unde bea apă. Am mers pe jos, iar temperatura arăta optimist 30 şi ceva de grade la umbră şi 40 şi ceva la soare. Ideal ca să te pocnească setea după câteva sute de metri parcurşi. Am pornit din gară, că e poarta de intrare şi în Sibiu şi în centrul lui. Gara fiind gară, obligatoriu trebuie să aibă un loc de hidratare. Corect, sunt cişmele pe peron. Relativ funcţionale, deşi presiunea e mai mare decât volumul de apă “servit”. Dar, pentru un quick start, merge, mai ales că ai şi parte de umbră dacă stai în pasajul care duce la peroane, ori exact în gară.

După ce treci de “plita” care este Piaţa 1 Decembrie 1918, următorul punct unde te poţi răcori este Parcul Tineretului. O dată, pentru că este parc, în parc sunt copaci, copacii reduc temperatura ambientală şi dau umbră. Apoi pentru că aici ai două cişmele. Ambele funcţionale: una lângă toaleta publică, alta în incinta locului de joacă. Duble, plus un robinet “clasic”.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Mai departe avem parcarea de la Sala Thalia, unde, din nou, avem o “ţâşnitoare” de mare succes, unde de obicei e coadă, mai ales când vin autocarele cu turişti. De data aceasta am prins nişte germani, chiar încântaţi că au apă aici şi în ciuda vârstei, se stropeau ca nişte liceeni. Dacă nu ai prins rând la Thalia, precis vei găsi ceva pe Arhivelor, în părculeţ, care dă şi el umbră pe măsura posibilităţilor. Aici este o ţâşnitoare fostă de artă, acum un hibrid dintre un postament din marmură roz şi un recipient ceramic căruia îi putem spune liniştiţi “oală”. Dar are apă? Are.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Marea curiozitate a fost despre fântâna “istorică” (deşi nu e aşa de istorică pe cât pare) din Piaţa Mare, piaţă care e un alt pol al căldurii multidirecţionale al oraşului. Având experienţa anterioară a robinetelor stricate ori dispărute, nu îmi puneam mari speranţe. Surpriză, ambele funcţionau, deşi trebuia să negociezi cu porumbeii şi ei însetaţi ca şi tine, pentru a le accesa. Dar funcţionau.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

De aici, dacă mai doreşti pauze de “umbră”, poţi intra în biserici, unde la fel, temperaturile sunt acceptabile faţă de ceea ce e afară şi unde poţi sta liniştit cât doreşti, chiar şi dacă eşti de altă credinţă sau necredinţă. Am făcut şi noi “pauza” aceasta, la Catedrală, pe Mitropoliei.

Următorul punct de oprire este Parcul ASTRA. Un loc ideal de a te adăposti de caniculă: o arteziană mare plus două cişmele la fiecare “capăt” al parcului, printre care şi faimoasa “vieneză” care, acum, hidratează şi aerul din jurul ei. Şi pentru că aici se termină centrul turistic şi vechi, aici terminăm şi noi. Da, mai avem ţâşnitori prin oraş, dar nu am ajuns acolo. Bănuiesc că sunt funcţionale

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Puncte de hidratare: există dar nu prea sunt folosite

Am publicat lista punctelor de hidratare instalate de către Primăria Municipiului Sibiu, dar, evident că nu am reuşit să le parcurgem pe toate. Am trecut însă pe la sediul primăriei din Piaţa Mare, la Centrul de Informaţii Turistice. Cred că este cel mai bine amenajat dintre ele: “borcan”, cu apă caldă-rece, pahare de rezervă, bănci unde te poţi aşeza, răcoare, personal amabil. Prezenţa “victimelor” caniculei era nulă aici, exceptând pe curiosul de mine şi o femeie care a cerut relaţii probabil despre Sibiu.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Un alt punct de hidratare vizitat, dar tot “pustiu” la acel moment, chiar dacă paharele lipsă spuenau altceva, este cel de la sediul Primăriei de pe bd. Victoriei. E funcţional, apa e rece. Aşa va fi şi la Teatru sau în alte locuri, din simplul motiv că nu are ce să se strice acolo. Nu am reuşit să “dibuiesc” în schimb punctul de hidratare de la Piaţa Rahovei din simplul motiv că acolo avem apă din belşug de la o ţâşnitoare (tot dublă plus robinet) plus două spălătoare pentru legume care funcţionează din plin. Umbra este însă cam fierbinte.

Oricum observ că lumea nu se prea înghesuie la “punctele de hidratare”, ea preferând clasicele cişmele-ţâşnitori. Ce-i drept, şi gustul apei este altul acolo plus că te mai poţi răcori şi aşa, pe exterior.

Care ar fi morala? Morala e că, deşi e caniculă, dacă e neapărat nevoie să ieşi din casă, ai ce bea, ai de unde bea, apă plată, apă rece, apă de la reţea, gratuit, public numai bine pentru a-ţi reumple bateriile.