Când pacea dinăuntru învinge nebunia din afară. Când oamenii aleg biserica în loc de piaţă, de Anul Nou

În dorinţa noastră de a imita orice, mai ales de la Vest, ne-am apucat şi noi, românii, în ultima zi a anului, să ne ducem în piaţă şi răcnind, să numărăm invers ultimele secunde ale anului vechi şi de bucurie că vine un an nou. Asta în zgomot de bubuitori, artificii, sticle trântite de asfalt şi urletele decibelilor unei muzici ocazionale. Probabil dacă întrebi care e motivul bucuriei, nu vei primi un răspuns clar şi mulţumitor, sau ţi se va răspunde în şabloane (copiate tot din vest) despre cum noul an îţi oferă noi provocări, proiecte, oportunităţi şi opţiuni şi de aia. 
Peste toate acestea, bubuitul petardelor care sunt, de ani întregi, de neoprit, dovadă că autorităţile au pierdut războiul cu liniştea publică sau doar nu le pasă şi mai mimează pe ici-pe colo măsuri care nu elimină nici cauzele, nici efectele. Lumea exterioară este o lume a gălăgiei, de cele mai multe ori inutile, şi asta nu doar "la cumpăna dintre ani".

De suficient de mult timp am descoperit însă un alt mod de a petrece noaptea dintre anul vechi şi anul nou. Alături de oameni care, măcar pentru câteva ore, evadează din demenţa cotidiană alegând liniştea interioară în biserici. 
Îmi amintesc că cineva, anul trecut, a comentat că "linistea se regăseşte în natură nu în clădiri". Sunt curios în ce "natură" poţi sta relaxat şi liniştit, în România-Sibiu, pe 31 decembrie – 1 ianuarie, noaptea, pe ceaţă suspăct de persistentă, la temperaturi care arată mult mai puţin decât le simţi. Iar o biserică nu este doar "o clădire", ci e o biserică, indiferent de opţiunile religioase sau antireligioase ce le ai. 

Cei care aleg să facă "revelionul la biserică" nu sunt aşa de mulţi, nu poţi să te lauzi cu statistici privind prezenţa lor (nici nu e nevoie), dar ei există şi în lume şi în ţară şi în Sibiu. Aceasta e opţiunea lor, liniştea într-o noapte în care gălăgia face legea. Să fie departe chiar şi de demenţa din cartier cu petardele de la miezul nopţii (legea anti-petarde au blocat-o de doi ani în Parlament). Aceşti oameni există şi vor exista, indiferent de mode sau curente politice sau direcţii înspre care să faci plecăciuni oficial. 

Slujba de Anul Nou din 31 decembrie 2024-1 ianuarie 2025 are loc în toate bisericile, inclusiv la Catedrală şi inclusiv unde am fost prezenţi, la biserica cu hramurile Înălţarea Domnului şi Sf. Ierarh Nicolae din Hipodrom, cunoscută şi ca "biserica de pe Mihai Viteazu". 
A fost citit Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos şi au fost rostite rugăciunile de mulţumire şi rugăciunra de intrare în Noul An. Slujba a fosi oficiată de către un sobor de preoţi, printre care s-au numărat preoţii parohi Vasile Popa, Cristinel Husarciuc şi Nicolae Bobeş. La final, cei prezenţi, împreună cu preoţii au cântat, conform tradiţiei, "La mulţi ani" cu prilejul noului an şi a sărbătorii Sfântului Ierarh Vasile cel Mare. 

"…Ne-am rugat la Bunul Dumnezeu să ne dăruiască, anul acesta în care am intrat, sănătate în primul rând, bucuria vieţii şi darul mântuirii. Şi să facem ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, să ne facem o viaţă frumoasă, cu sănătate şi bucurie", a spus la finalul slujbei,  preotul Vasile Popa.   

Lumea a plecat de la biserică spre casele ei ca soldaţii în vreme de război. În ritm alert, prin ceaţă, căutând locuri sigure inde să facă scurte pauze şi cu atenţia distribuită spre toate locurile de unde ţi s-ar fi putut arunca o petardă la picioare sau în cap. Eram în "normalul" cotidian. 
Undeva printre blocuri, un grup de puberi mergea undeva lăsând o dâră de petarde în urmă şi cu manelele urlând de la boxă. Anul Nou a început "normal", exact cum era de aşteptat.
Dar în noi, încă o dată, pacea dinăuntru a învins nebunia de afară. La mulţi ani!