În perioada iulie-septembrie 1941 au fost interzise toate manifestările sportive, care ar fi provocat aglomerări de oameni, în aceste luni agenda sportivă fiind foarte săracă. În schimb, s-au înmulţit, în gazete, anunţurile gen: ”Doamnă tânără, simpatică, funcţionară, cu dotă 500.000 lei, doreşte căsătorie cu domn intelectual, serios, serviciu stabil de Stat" sau "Lama ELEMENT rade şi serviciul" sau "Aduc la cunoştinţă că nu mai răspund de nici o datorie sau faptă rea ce ar face fiul meu Şerban Foamete. Cu stimă, Şerban Foamete" sau "Pascu Leontina anunţă că s-au lăsat din zbor în curtea sa două păuniţe"…

La 14 septembrie 1941, începe totuşi o competiţie organizată de federaţie, ”Cupa de război”, echipele fiind împărţite în 10 serii zonale. Universitatea Cluj – Sibiu făcea parte din seria a V-a, pe care a câştigat-o. În rest, partide amicale gen Rapid Bucureşti – ”U” 4-1. Tot în toamna lui 1941 au început partidele din Cupa României, ”studenţii” mergând din victorie în victorie: 4-1 (2-0) cu UAB Braşov, 2-1 (2-0) cu Juventus Bucureşti, 5-2 (3-0) cu Chinezul Timişoara, 4-1 (2-1) cu Mica Brad, pierzând în finală cu 7-1 (1-0), la Bucureşti, în faţa Rapidului. Giuleştenii au jucat cu Sadovski – Ghiuriţan, Wetzerell – Costea, Răşinaru, Moldovan – Bogdan, Filoti, Florian, Gavrilescu, Tănăsescu, în vreme ce ”U” a aliniat formaţia Boroş – Bretoteanu, Medrea II – Chirilă, Muscă, Jifcovici – Moldoveanu, Coman, Dascălu, Medrea III, Ţăranu. Condiţiile de practicare a sportului erau din ce în ce mai grele, pentru că şi condiţiile de viaţă s-au înăsprit. Încălţămintea fiind cartelată, ghetele de joc erau tot mai vechi. Federaţia recomanda în Gazeta sporturilor echipelor să joace fotbal doar pe terenuri uscate…

La Sibiu, într-un meci de tradiţie, ”U” Cluj – Sibiu întrecea Victoria Cluj – Turda cu 6-2 (2-0), golurile fiind înscrise de Dumitraş (două), Dascălu (trei) și Chirilă, respectiv A. Pop şi Mureşan. Născut în 1918, la Tg. Mureş, centrul atacant al Universităţii era, la 24 de ani, un nume consacrat în fotbalul românesc. Cu un fizic impresionant, dispunând de o bună tehnică şi un şut necruţător, Tony Dascălu devenise un fel de piază rea a portarilor. Era student al Facultăţii de Drept din Sibiu şi unul dintre cei mai îndrăgiţi jucători ai ”alb-negrilor”.

În ediţia 1942/43 a Cupei României, ”U” trece cu 2-1 (2-0) de Vitrometan Mediaş, cu 10-1 (4-1) de Arsenal Sibiu, dar este eliminată cu 3-0 (1-0) de CFR Tr. Severin, echipă redutabilă la vremea aceea. Avea să cucerească trofeul, dispunând în finală cu 4-0 de Sportul studenţesc.

În aşa numitul ”campionat de război”, meciurile se desfăşurau pe apucate, cu multe amânări, restanţe, etc. O formaţie a studenţilor pierdea, la 30 august 1942, cu 2-1 (1-1) la ACFR Braşov, golurile fiind înscrise de Biro şi Mureşan, respectiv Dascălu. ”U” a aliniat formaţia: Costea – Gujbă, Medrea II – Păcuraru, Luca, Medrea III – Moldovan, Cosma, Dascălu, Jifcovici, Ţăranu. ”Campionatul de război” 1942/43 cuprindea 12 echipe (6 din Bucureşti, 6 din provincie) şi a fost câştigat de FC Craiova. La 4 aprilie 1943, “U” pierdea greu, în Giuleşti, în faţa Rapidului, cu 3-1 (1-1). ”Egali până în min. 72 – scria cronicarul – Rapid a învins totuşi căci rutina feroviarilor a întrecut în cele din urmă elanul studenţilor”. Sibienii au deschis scorul prin Coracu, a egalat Florian, golurile victoriei bucureştenilor fiind înscrise de Moldoveanu (min. 72 și 84). ”U” a jucat într-o formulă 1-3-4-3. O… curiozitate pentru acele timpuri, când WM-ul era sfânt (1-2-3-5). Rapid: Sadowski – Kroner, Ghiuriţan – Wetzer, Răşinaru, Costea – Tănăsescu, Gavrilescu, Florian, Moldovanu, Negrea. ”U”: Costea – Pesteanu, Muscă, Medrea II – Iancovici, Coman, Dumitraş, Ifcovici – Moldovan, Coracu, Ţăranu.

În septembrie 1943 a început o nouă ediție a ”campionatului de război”. După cinci etape, pe locul întâi în clasament era ”U” cu patru victorii şi un egal, iar în clasamentul golgeterilor conducea Tony Dascălu cu 9 goluri, Covacu aflându-se pe poziţia a treia cu 7 goluri marcate. La sfârşitul sezonului de toamnă situaţia în partea superioară a clasamentului era 1. Rapid 18 puncte 2. FC Craiova 14 puncte, 3. ”U” Cluj – Sibiu 13 puncte. Era să fie ultimul sezon, pentru că în aprilie 1944 federația a dat un comunicat prin care se suspendau ”campionatul de război” și Cupa României. Războiul nu mai permitea nici un fel de activitate care nu avea legătură cu el.

Abia în 1946 lumea începea să-şi reamintească de fotbal, dar Universitatea revenea la Cluj, lăsând sibienilor nostalgia şi regretele după o echipă care n-a făcut niciodată anti-joc, o echipă pentru care fair-play-ul şi fotbalul spectacol erau pe primul plan. Şi astăzi, bătrânii noştri povestesc celor care mai au răbdare să-i asculte despre trio-ul Medrea, despre Bretoreanu, Coracu, Dascălu şi isprăvile lor de pe gazon. (va urma)

(Articol publicat în Tribuna Sporturilor nr. 646/9 decembrie 2002)

Sursa foto: ”Șepcile roșii”, de Ioan Chirilă

Citește și:

Scurtă istorie a fotbalului sibian (1). Pe când bunicii noştri jucau de plăcere AICI

Scurtă istorie a fotbalului sibian (2). Anii grei  ai începutului… AICI