Are doar 10 ani și o poveste de viață incredibilă. Va cânta la „Românii au talent”, deși în urmă cu doar doi ani de abia putea să vorbească în public

Dacă e miercuri seara, citim despre locuri sau oameni de poveste. Azi aflăm cum poate un artist talentat să facă în așa fel încât talentul unor copii să rodească. Am găsit povestea fascinantă a lui  Dominique Simionescu „spusă” pe pagina de socializare a președintei CJ Sibiu, Daniela Cîmpean.

„Fostul internat al Liceului Tehnologic „Henri Coandă”, amplasat la numărul 51 al străzii cu același nume, este un bloc de trei etaje care, de ceva vreme, a devenit palat. Iar acest lucru este consemnat și în scris: „Palatul Copiilor”.

O alee strâmtă, aglomerată de puzderia de mașini parcate în fața unui supermarket de cartier, gâtuie accesul către Palatul Copiilor instituția care, în 2019, s-a instalat aici după ce în ultimii 50 de ani a funcționat în alte trei spații diferite. Profesorii și cursanții speră ca „exodul” să fi luat sfârșit, mai ales că a fost necesară multă muncă pentru reabilitarea fostului internat.

De la etajul întâi al clădirii se revarsă în stradă o melodie veselă, ritmată. Acordurile răsună pe holul de la intrare și pe scările care urcă la primul nivel. În capătul culoarului, în spatele ultimei uși de pe partea dreaptă se află copiii care învață să cânte muzică ușoară. Cu toții sunt atenți la profesoara lor, pe urmele cărora își doresc să pășească și, de ce nu, chiar să o depășească.

Dominique Simionescu, profesoara micilor artiști, nu are nevoie de prea multe prezentări, sibienilor fiindu-le cunoscut parcursul pe care „Fata cu florile pe cap”, așa cum este numită datorită cununii pe care o poartă pe scenă, l-a avut încă de pe vremea când a apărut în studiourile TVR la „Vedeta familiei” (2010), sau la Antena 1, în 2013, la „X Factor” sau „Te cunosc de undeva”, unde a cântat alături de Pepe. 

Puțini știu însă că Dominique, care de curând a împlinit 23 de ani, este absolventă de Teologie: „Aici, în Sibiu, nu poți studia muzica la nivel universitar. Doar Teologia are o astfel de specializare, iar în cazul meu a fost un dublu avantaj întrucât  am o afinitate spre muzica religioasă”.

A absolvit ca șefă de promoție, iar aceeași performanță a avut-o și la cea de-a doua facultate finalizată tot la Sibiu, la Științe Socio-Umane, specializarea Comunicare și Relații Publice.

Nici în prezent nu s-a „potolit” întrucât este studentă în anul II la Master, la Universitatea de Vest din Timișoara, unde studiază „Stilistica Interpretării Muzicale”.

Din bancă a trecut la catedră devenind, din anul 2021, profesoară de canto la Palatul Copiilor din Sibiu. „Am 40 de învățăcei, cu vârste cuprinse între 5 și 17 ani, cu care lucrez în grupe de câte 10 copii.” Tânăra profesoară are și un of: „Copiii sibienilor nu cântă în Sibiu. Sunt prea puține festivaluri de muzică ușoară organizate aici și nici nu există o formație care să-i acompanieze. Asta, în timp ce în alte orașe ale României copiii pot studia canto și evolua în concursuri naționale sau internaționale, organizate la ei în localitate”.

Pe scaunele dispuse de-a lungul pereților copiii își așteaptă cu nerăbdare rândul. Cu microfonul în mână, plini de emoție, vor lăsa ca vocea să li se contopească cu ritmurile care se revarsă din cele două boxe dispuse de o parte și de cealaltă a sălii.

Sunt fete și băieți de vârste diferite, însă au în comun dorința de a deveni mai buni. Toți au voci puternice care contrastează cu trupurile plăpânde, aflate în plină creștere. 

La microfon ajunge Sara, o fetiță cu părul lung și ochi sclipitori, atenți la Dominique. Și dacă până atunci colegii au cântat despre bucuriile copilăriei, ritmurile unei romanțe vechi, interpretată odinioară de Maria Tănase, își fac loc și umplu sala de curs. „Mi-am pus busuioc în păr” este o provocare pentru vocea Sarei. Rând pe rând, strofele curg, iar fetița care poartă pantofi argintii și o rochie lungă, peste care a pus aproape rebel, o geacă din piele, se descurcă precum o vedetă pe scenă.

Totuși, Sara nu a fost dintotdeauna atât de deschisă și netemătoare în fața audienței. „La primele cursuri am ținut-o în brațe. Sara are o afecțiune din naștere la mâna stângă, o pareză ușoară. În plus, vorbea cu dificultate în public. Am început cu vocalize, apoi cu cuvinte și fraze întregi. Nu era deloc sociabilă”,rememorează Dominique primii pași făcuși alături de eleva sa.  

„Sara de acum este dovada faptului că muzica ne poate schimba tuturor felul de a fi”, mai spune tânăra profesoară, amintind totodată câteva dintre performanțele recente ale elevei sale: Locul I la Festivalul „Ursulețul de Aur” de la Baia Mare (cel mai vechi din România, a aniversat 50 de ani de existență), Trofeul Categoriei la  ”Codlea Song Fest” și Premiul I la „Axiopolis” de la Cernavodă.

Viața Sarei nu a fost una ușoară: s-a născut prematur, la 36 de săptămâni, iar mâna și piciorul stâng erau paralizate. Pentru puiul de om a urmat o serie lungă de spitalizări și de intervenții chirurgicale, unele fiind făcute în Barcelona. 

Sara provine dintr-o familie numeroasă: are încă cinci frați, iar tatăl este nevăzător, de curând fiind și el operat pentru a-i fi montate două stenturi la inimă. 

Muzica o face să uite de greutățile vieții. Are doar 10 ani și parcă le-a văzut pe toate. Își dorește ca spitalele să fie înlocuite de săli de spectacole, iar medicii, de public: „În primul rând vreau să le mulțumesc părinților mei pentru că fac totul pentru mine, indiferent cât le este de greu. Îi iubesc mult. Apoi, îi mulțumesc lui Dominique, care mi-a schimbat viața”, spune Sara a cărei voce prinde un ușor tremur, deși ceva mai devreme a cântat fără cusur. 

Margareta Hanț este mama Sarei și nu și-a privit niciodată fiica drept o povară, ci o  binecuvântare: „Are mult talent și muzica a ajutat-o să învingă boala. Nu m-am lăsat doborâtă de greutăți, chiar dacă soțul meu, tatăl Sarei, este nevăzător și trebuie să-l supraveghez în permanență”.

Nu peste mult timp, Sara va pătrunde în casele a milioane de telespectatori ai emisiunii „Românii au talent”. Povestea de viață, vocea și dârzenia sibiencei vor ajunge în mod negreșit la sufletele românilor. 

„Mi-am pus busuioc în păr”, melodia pe care în aceste zile se repetă la Palatul Copiilor, revărsându-se câteodată în stradă, va lua calea undelor și va duce cu ea și povestea Sarei, eleva „Fetei cu florile pe cap”, amintind despre doruri, speranțe și iubiri.

Și va mai vorbi lumii despre județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!”