De când Podul Gării este blocat, metoda trecerii "prin gard" a revenit în actualitate

"Gardul", ca şi alte treceri alternative dinspre Lazaret spre oraş, a revenit în actualitate de când Podul Gării este blocat din motive de reparaţii care, sincer nu ştim cât vor dura exact. Oficial, pietonii sunt îndrumaţi să folosească pasajul de la Lupeni. Neoficial, pietonii au regăsit mult mai multe opţiuni. Care, din câte am remarcat la faţa locului, sunt cât de poate de asumate şi folosite, cu succes şi în ciuda riscurilor, a regulamentelor şi a sugestiilor oficiale. Aşa că vom trece în revistă aici toate opţiunile de trecere, vechi sau noi, folosite sau nu mai, de a ajunge din "Lazaret" în, cum i se spunea, "oraş".

Pasajul, o revenire necesară şi pietonală

Am mai scris despre pasajul de la Lupeni, varianta oficială pentru pietoni la trotuarele Podului Gării. Sunt curios dacă cineva dintre cei care au recomandat varianta aceasta au încercat să meargă pe jos pe cărăruia aia cu pietriş care duce la pasaj sau dacă au măcar o idee vagă despre cum este locul ăla. Când l-am pomenit, în articolul anterior, în termeni pozitivi, mai mulţi cititori mi-au spus că seara e cam altceva. Adică e populat cu tot felul de persoane, care desfăşoară diverse activităţi interesante şi care teoretic ar trebui să intereseze pe cei care sunt plătiţi super pentru a ne asigura liniştea şi despre care lumea spune că nu prea sunt prezenţi în zonă. Acelaşi pasaj are o situaţie interesantă. Poţi coborî foarte uşor cu maşina în el. A, da, e pietonal, dar la cum este amplasat, e mai simplu cu maşina. Să intri. Să ieşi, nu, dar aia e deja problema ta. Ca pieton, poţi coborî la fel de uşor, dar după ce te asiguri atent, pentru că tu, ca repet, pi-e-ton, intri de pe carosabil (!) , că în cei 1000 de ani de când avem pasaj acolo, nu s-a gândit nimeni să amenajeze o trecere, un trotuar, deşi, tehnic, se poate. Când l-au amenajat, la 1980şi toamna, circulaţia auto în zona Lupeni-Gării era aproape nulă. Acum nu mai e nulă, ci e remarcabilă. Aşa de remarcabilă, încât te cam rişti de pe trotuar până la pasajul ăla. Sau ocoleşti la modul enervant. Dar, cum am spus, pasajul e doar varianta şi opţiunea oficială.

"Prin gard", variantele 1 şi 2

Bineînţeles că şi acum 40-50 de ani, trecerea dinspre Lazaret spre gară pe Podul Gării nu era neapărat cea mai apreciată opţiune. În partea asta de cartier erau două fabrici mari, "Balanţa" şi "IUPS". Mulţi dintre muncitori erau navetişti. Să-i convingi să facă dublu distanţa până la tren doar pentru că aşa era regulamentar să circuli era culmea absurdului. Astfel a apărut prima scurtătură "prin gard"-ul de pe Gării, în zona străzii Şerpuită. La început, doar o breşă în plasa de sârmă a gardului care marca diferenţa de nivel dintre str. Gării şi Gară. A fost "combătută" de ceferişti cu repararea gardului, că nu nici atunci nu era regulamentar să sari aşa gardul şi să te dai apoi pe jos printre linii, pentru că "trecerea peste linii interzisă!". În timp, a pornit un adevărat război de uzură. Orice reparaţii erau stricate la loc. Se ajunsese până la mânjirea cu gudron sau ulei ars a gardului, dar degeaba, poporul câştiga totdeauna. Ba chiar trecerile s-au înmulţit, de la una la 3 sau 4 chiar. În final, gardul de la "prin gard" a fost desfiinţat prin tăiere. Victoria a fost încununată prin apariţia scărilor. Nu se mai făcea alpinism, nu te mai căţărai pe borduri, cărămizi şi bolovani, acum treceai "normal". Scara a fost realizată şi montată în 1995, în Balanţa, pe post de "fuşerai" (lucrare extra-profesională) şi amplasată unde este şi acum. Ulterior a mai apărut o trecere "prin gard", la ieşirea unei ramificaţii a străzii Şerpuită, dar nu de "calitatea", nici de faima primei. A mai fost una, dar acum este astupată cu un panou CFR care anterior separa liniile din incinta gării.

Acum, funcţionale sunt două (şi jumătate) treceri prin gard. Ambele au scări "handmade" cu balustradă, – ba la una s-a marcat chiar şi o trecere de pietoni – ambele duc spre calea ferată unde, când ajungi, te descurci tu cumva, că oricum Gara Sibiu e la fel de vie şi animată ca o gară dintr-un film cu cowboy. Totuşi, fiţi atenţi şi grijă la picioare, dacă nu sunteţi experimentaţi sau măcar ceva neam de cheferist.

O altă trecere, mult mai acrobatică (adică trebuie să faci ceva căţărări), este fix în spatele intrării în pasajul din Lupeni. Inutilitatea ei e crasă, e mai comod să treci pe dedesubt decât peste.

Foste treceri, pentru foşti "iniţiaţi"

În trecutul apropiat însă nu era doar gardul de pe str. Gării pe post de scurtătură-variantă la Podul (tot al) Gării. Mai erau şi trecerile "profesionale". Dacă erai ceferist sau cu ceferişti în familie, le ştiai. Erau trei.

Prima era pe Dorobanţilor, unde se întâlneşte cu Gării. Se vede şi acum, e o poartă dublă, din metal. Prine a ajungeai într-o curte a CFR şi apoi pe o poartă mai mică, "de persoane", în incinta gării. Dar aceasta numai când poarta era deschisă din diverse motive. Era aşa de folosită încât nu te mai întreba nimeni nimic de sănătate când treceai. Cred că se fac 20 de ani de când trecerea e anulată.

Tot pe Dorobanţilor, dincolo de Podul Gării (pe atunci era cel vechi), era un alt "pasaj" neoficial şi complet încălcător de regulamente şi alte paragrafe. O uşă metalică pe care scria (şi văd că mai scrie) "Trecerea oprită!". Era normal că, deşi oprită, dacă scria că e "trecerea", înseamnă că acolo era o trecere. Cred că nu a mai fost deschisă de când treceam eu pe acolo, prin anii '80-'90, la felul înţepenit în care arată. Acum zace ruginită în balamale şi încuietoare şi poţi admira o mostră de "street art": mâzgăleli grafitti semnate NARV, YUMIL, Oconi.Csen (?), LTS (crew), şi un CWCS sau GWCS. A era să uit, sub pod, pe unde era unitatea militară "diribau" a CFR şi o "casă a scărilor" care te urcau spre pod, un panou te sfătuieşte să mergi 450 m mai încolo, până la pasajul de la Lupeni. Chestia e amuzantă din două mari motive. Unul este cel din cauza căruia scriem articolul acesta. Al doilea este că porţiunea de str. Dorobanţilor pe care ne aflăm poate concura oricând la titlul de cea mai necirculată stradă din Sibiu, deci nu prea are cine citi indicaţii de acest fel.

Dar noi ne vedem de treabă şi ajungem la o nouă fostă trecere, numită în cartier "pe la district". Era o poartă, de regulă deschisă, prin care ajungeai, din nou în zona gării (cam pe unde se formau trenurile spre Vâlcea). Era deschisă pentru că pe aici trecea calea ferată uzinală care lega Staţia CFR SIbiu de fabricile IPL-Mobila, IUPS şi Balanţa aşa că pe lângă traficul de mărfuri industriale ne mai "traficam" şi pe noi. Acum e pe "normal închis" şi oricum nici trafic pietonal nu mai e ca altădată.

Varianta "hard", pe Dorobanţilor – Mallul de la gară

Pe aici treci doar dacă eşti cunoscător ori ceferist la maximum a treia generaţie. Dar am văzut şi "amatori" la lucru, trecând înspre şi dinspre, trocindu-ţi picioarele pe terasament şi printre şine. E vorba de ramificaţia străzii Dorobanţilor care trecea de-a lungul Trinkbachului, spre Depou. Acum Trinkbachul e sub pavaj, loc e, accesibil e şi odată ajuns la linii, sunt două variante. Una, peste linii (interzis, dar folosit de oricine, inclusiv de lucrătorii feroviari) până la peron, şi de acolo, gară, pasaj-staţia de la gară. Mult mai riscant şi nerecomandat de mine (deci dacă o faci, o faci exclusiv pe barba ta) e să treci TOATE liniile (vezi că-s multe şi vezi că rişti să-ţi faci praf picioarele) până ajungi în zona Promenadei Sibiu zisă "Mallul de la gară". De aici poţi să o iei pe Lector, la fel de periculoasă ca liniile de cale ferată la halul în care e trotuarul, apoi spre o staţie funcţională de autobuz.

Avertisment

Ceea ce am scris aici este un material informativ care arată pe unde se mai trece atunci când Podul Gării este blocat (vorba vine, se trecea la fel şi când era funcţional), nu un îndemn de a folosi trecerile acelea. Trecerea peste liniile de cale ferată nu o recomand pentru că e incomodă şi rişti prea multe, de la a te accidenta la a te accidenta din nou şi apoi să te accidenetzi iar. Şi după aia eu voi fic el care scrie ştirea de la SMURD sau de la poliţie, dacă păţeşti ceva.