Sibiul e mai sărac: gazetarul Nani Dobra a plecat într-o lume mai bună, poate mai puțin tristă

Probabil puțini sunt cei care nu i-au citit scrierile înmuiate în harul cu care se născuse, în urmă cu puțin peste 78 de ani, în Păuca. Cu biblioteci la purtător, ținute în minte și descifrate cu sufletul, gazetarul N.I.Dobra (Nani) a fost și va rămâne una dintre figurile emblematice ale Sibiului, la fel ca Fred Nuss, alături de care a împărțit redacția, bancurile, berile și poveștile depănate până târziu în noapte, câteva decenii, la Tribuna.

Într-o zi de vară fierbinte, înainte să înceapă meciul pe care tricolorii aveau să îl joace împotriva Slovaciei întru calificarea în etapa următoare a „europeanului”, Nani a plecat discret din această lume, sperăm într-una mai bună. Cu un simț al umorului înnăscut și cultivat în prelungite șuete cu prietenii, morocănos în aparență, dar jovial și cald în esență, talentat cum puțini gazetari au avut Sibiul și țara, N.I.Dobra a reușit în peste cele cinci decenii de jurnalism să-i facă și pe cei pe care îi critica să îl simpatizeze.

Asta spune multe, dacă nu totul despre omul pe care l-a pierdut Sibiul miercuri, pe-nserat. De multe ori acid, ironic, Nani nu a abdicat niciodată de la principiile lui, simțind că locul său e în slujba Cetății, nu pe la mesele unde potentații vremurilor băteau palma în aplauzele surde ale oportuniștilor. Poate că unora li s-a părut prea insistent în apărarea unor cauze, pe alocuri încăpățânat, dar tot ce scria izvora din conștiința lui, din dorința de a împinge lucrurile către normalitate și decență. Cei ce l-au cunoscut știu că era un prieten devotat și că nu ducea lipsă de virtuți, stilul său unic, un amestec de formule fine și abrupte, i-a făcut pe mulți cititori să declare: „Domnule, eu cumpăr Tribuna ca să citesc ce scrie Dobra în coloana lui!”. 

Am putea spune că odată cu plecarea la cele veşnice a colegului şi prietenului N.I. Dobra, o parte din Tribuna nu va mai fi. Partea aceea din pagina 4, coloana din dreapta, 22 de quadraţi cu titlu cu tot. Partea aceea de Tribuna numită "Citite, Auzite", "Ochiul şi urechea" sau "Cu cărţile pe faţă". Şi aşa este. Odată cu Nani Dobra pleacă o parte din Tribuna. Rămâne însă Tribuna şi ceea ce a scris în ea, decenii la rând.

Am putea spune că N.I. Dobra a fost (vedeţi, asta e dificil: să treci de la "este" la "a fost" când e vorba de un om) şi încă este cel mai cunoscut jurnalist sibian de până acum, din TOATĂ presa locală. Şi nu am greşi. Întrebaţi pe oricine, oriunde pe stradă, în parc sau în alte locuri, dintre cei care (încă) mai citesc ziare, de vreun jurnalist din Sibiu. Automat ar fi pronunţat "domnul Dobra de la Tribuna (Sibiului)". Îmi pot permite să spun că, dacă ar fi trăit/creat la Bucureşti, ar fi surclasat pe mulţi dintre faimoșii comentatori, cu rubrici în media, cu pagina proprie de facebook cu postări conform modei social-politice  şi emisiuni la televiziunile de succes. Dar a rămas în Sibiu, un oraş inert mai ales când e vorba de promovat alte persoane decât cele din grupările de prieteni. Şi a rămas la Tribuna pentru a o îmbogăţi cu stilul său direct, uneori vesel, alteori brutal, dar totdeauna aducător de bucuria lecturii pentru orice om, de la muncitor la universitar. Şi da, a fost şi este un celebru gazetar sibian.     

Am putea spune că a fost din start prietenul nostru, al "tinerilor" (pe atunci) de la Tribuna, în perioada în care eram la început de drum într-un mediu care cu greu ne accepta şi care ne trata în general cu răceală politicoasă sau chiar ostilitate. Spunea că se simte mai bine cu noi. Aşa cum şi noi ne simţeam mai bine cu el decât cu alţii. Şi aşa au trecut peste 20 de ani, iar noi nu am mai fost aşa de "tineri". Şi aşa e. A fost din start prietenul nostru.

Am putea spune făţarnic că ne-a învăţat, îndrumat, ghidat în cariera noastră jurnalistică, pe drumul perfecţionării, etc etc. Nu ştiu cât adevăr am spune. Nu a fost nici dascăl, nici mentor, nu ne-a ţinut lecţii. A fost pur şi simplu şi din start, unul "de-al nostru", ignorând total diferenţa de vârstă. Un coleg. Un bun prieten. Nu ne-a fost dascăl, dar a fost cu noi mai mult decât un dascăl. Ceea ce a contat mult mai mult.

Acum, omul N.I. Dobra a plecat, aşa cum îi e dat fiecăruia să plece din lumea asta. Un gând bun, amintiri frumoase şi Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească. A rămas în schimb ceea ce a scris. Articole şi cărţi. Ce a scris este viu, poate fi citit şi oricât de vechi ar fi calendaristic, nu e nici demodat, nici expirat. Ei, prin acestea N.I Dobra nu este mort. Doar a plecat dintre noi. 

Dumnezeu să îți vegheze pașii și să te așeze lângă el, la o șuetă, prieten drag! Sibienii te salută și te vor păstra în minte, unii dintre ei sigur și în suflet!

Ai tăi colegi și prieteni pentru totdeanuna de la Tribuna