Despică imaginea şi taie publicitatea!

Limba română nu explică cum şi cât trebuie să gândim

Cine a cunoscut ambiţiile eroice ale unei fete mari, să recunoască de câte ori s-a înşelat şi să-şi reinterpreteze memoria bărbătească. Momentul "ambiţiei desăvârşite" în deplină necunoştinţă nu e caz de uzanţă, nici de mândrie patriotică prin alcovurile patriei. E publicitate forţată, ca în clipul TV în care o fată (demult femeie integrală) fâlfâie un steag vişiniu spre rugină de mătasea moliilor, îl înfige sub burtiera televizorului şi strigă, de fapt urlă de pe marginea unei revoluţii transmise în direct: liberté, egalité şi oferte! Aşa ceva ar fi permisibil doar după crucea nopţii, în vinerea neagră, când orice se cumpără în anonimatul unui slogan ciuntit de fraternité cu preţul redus. 
Spun aici  despre ce trebuia să amendeze Consiliul Naţional al Audio-Vizualului, (acea firmă familial-încropită politic în care îşi fac veacul rebelii izgoniţi dintr-un trib răzleţ), unde menirea, obiectivitatea şi consensul sunt secretizate. Când trebuie amendat un afon politic, un comentator de ocazie întâmplătoare sau o şuetă între dizidenţii cu vocaţie citadină, CNA se " autosesizează" şi urmează un răsfăţ de voturi, la nevedere. Pe vorbite, nici ei nu se pricep, fiind ocupaţi cu semantica nuanţelor din mesajele electorale, electoritice sau, de ce nu ar fi electroerotice?
Până aici mi-am permis să nu mă enervez. De fapt, nu mă surprinde nicio "publicitate" intimă sau de ofertă naţională, chiar disimulată în isteria înşelăciunii prin loialitatea încrederii din istoria golită de concentrarea, televizată, a destinului comunitar. În mod discret, vreau să spun că nu e bine să ne angrenăm în evenimente, dacă nu ştim să interpretăm propriile noastre fantezii publicitare. Apoi, cine recomandă cum şi cât ne înşelăm cu scopul comercial al ofertelor mascate?
Care e doza, admisă, de publicitate/kg de corp privitor în golul împrejmuitor? Sau, există o cutumă secretizată a libertăţii de exprimare prin  egalizarea şi îndobitocirea cu ofertele vizuale, în care se contopesc ambiţii, gesturi şi scenarii mercantile? 
* 
Cum ne dezvoltăm aspiraţiile şi defectele şi până unde, cum şi cât ni le permitem, e încă un "privilegiu", vizualizat, al istoriei telecomandate între alb-negrul strident al publicităţii revopsite pe un gard- dincolo de care nu se află nimic…