O festivitate academică

Miercuri, 17 aprilie a.c., în cadrul unei manifestări academice desfășurate în Sala Senatului „Prof. univ. dr. Grațian Ștețiu” a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, strada Lucian Blaga nr. 2, a avut loc ceremonia de acordare a titlului onorific de Doctor Honoris Causa al Universității din Sibiu domnului Academician prof. univ. dr. Victor Spinei, președinte al Secției de Științe Istorice și Arheologice a Academiei Române. Argumentele decernării acestui titlu le-au constituit viața și opera de excepție a Domniei Sale – un exemplu de integritate și profesionalism academic, sugestiv exprimate de către Ioan-Aurel Pop, Președinte al Academiei Române: „Domnia Sa este astăzi un profesionist desăvârșit și un maestru al genului istoric și de aceea, distinși colegi, primirea titlului de Doctor Honoris Causa al Universității *Lucian Blaga* din Sibiu, sub această augustă cupolă, vine ca o recunoaștere de către comunitatea academică locală a marilor sale împliniri”. La toate aprecierile de mai sus se adaugă și excelentele implicări și colaborări ale Universității sibiene în proiecte științifice girate de Academia Română și/sau Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

 Ședința festivă este deschisă de cancelarul Universității, doamna conf. univ. dr. Cecilia Georgescu, maestru de ceremonie, care dă cuvântul prof. univ. dr. habil. Ioan Marian Țiplic, pentru a prezenta  Laudațio în onoarea Academicianului  Victor Spinei. Profesorul Țiplic este inițiatorul și sufletul acestei acțiuni alături de colegii din  Departamentul de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă din cadrul Facultății de Științe Socio-Umane. Discursul Domniei Sale prezintă succint traseul biografic „al uneia dintre cele mai proeminente personalități ale istoriografiei românești contemporane”. Este apreciată, în mod deosebit, colecția de publicații intitulată „Civilizația românească” aflată sub  coordonarea distinsului istoric.

Victor Spinei s-a născut în 26 octombrie 1943 (ce coincidență! istoricul sibian Mihai Racovițan, cadru didactic universitar, vechi și prolific colaborator al  „Tribunei” noastre, se născuse la aceeași dată), în localitatea Lozova-Lăpușna (astăzi în Republica Moldova), a cărei familie numără printre înaintași sluijitori ai catedrei și ai amvonului, celebrități care s-au afirmat în amplul proces al mișcării de eliberare națională a românilor basarabeni. După retragerea din fața „tăvălugului” sovietic din finalul celui de Al Doilea Război Mondial și un periplu de câțiva ani se stabilește la Iași unde urmează studiile elementare la școala M. Kogălniceanu și ale Liceului „C. Negruzzi” (1957-1961) continuate de cele ale Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1961-1966). Lucrarea de licență axată pe evoluția culturii Cucuteni (faza A-B) a fost realizată sub atenta supraveghere științifică a profesorului Mircea Petrescu-Dâmbovița. Începe stadiul doctoral sub coordonarea lui Ion Nestor (1905-1974), finalizat după decesul acestuia, sub bagheta istoricului medievist academicianul Ștefan Ștefănescu trecut la cele veșnice în 2018.  Lucrarea, intitulată Moldova în secolele IX-XI, a fost susținută într-o ședință publică la Institutul de Istorie „N. Iorga” din București în anul 1977. Un an mai târziu, cu volumul publicat sub același titlu, obține  premiul „N. Iorga” al Academiei Române fiind  la acel moment prima lucrare de sinteză privind istoria teritoriului est-carpatic în secolele XI-XIV, o îmbinare perfectă între rezultatele descoperirii arheologice și izvoarele scrise.

Activează ca titular la Secția de Arheologie a Institutului de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” al Academiei Române, filiala Iași, între anii 1966-1990, cercetător științific, director și director onorific al acestuia, cadru didactic al universității absolvite cu ani înainte.

În postura de conducător de doctorate, Victor Spinei a creat o adevărată școală de arheologie medievală, contribuind fundamental la formarea mai multor generații de specialiști din România și Republica Moldova.

Încă de la finalul studiilor universitare s-a afirmat prin cercetări fundamentale în domeniul arheologiei și istoriei medievale, printr-o activitate fructuoasă în cariera didactică dar și în conducerea competentă, eficientă a mediului academic. Iubirea față de pământul străbun și față de civilizația românească în general a înlesnit, în mare măsură, preocupările științifice și de viață ale lui Victor Spinei, între care arheologia și istoria mediavală își au un loc bine precizat.

Bogata zestre științifică a academicianului Victor Spinei însumează 17 monografii, peste 250 de studii, articole și recenzii. A fost editorul și coordonatorul a unui număr  însemnat de volume (mai mult de 80), autor al mai multor cursuri universitare, note și  referate. O recunoaștere a valorii muncii sale este și alegerea în peste 30 de comitete/colegii/consilii de redacție/editoriale ale unor reviste din țară și de dincolo de hotare. Este un valoros și apreciat orator susținând prelegeri la numeroase universități din România,  și  din străinătate. 

Ca o validare a vastei sale activități științifice, profesorul Victor Spinei a fost ales/nominalizat director pentru integrare culturală la Centrul de Studii Bizantine din Iași; vicepreședinte al Comisiei de Istorie a Orașelor din România (1993-1970); membru al Comisiei Naționale a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice (1993-1996); membru al Comisiei Naționale de Arheologie din România; membru al Asociației Arheologilor Medieviști; Vicepreședinte al Comisiei Județene de Arheologie, Iași; membru al Comitetului Național de Studii Sud-Est europene al Academiei Române; membru al Biroului executiv al Societății de Științe Istorice din România; expert evaluator al Consiliului Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior, Ministerul Educației și Cercetării (2001-2010); șef al Departamentului de Arheologie Medievală al Centrului Interdisciplinar de Studii arheoistorice din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași (1999-2012), membru al Consiliului științific al Muzeului Brăilei (din 2006); membru al Consiliului Științific al Institutului de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea (2006-2009); membru al Consiliului Științific al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași (2008-2011); membru în prezidiul Societății Culturale Româno-Germane din Iași (din 2005); președinte al Comisiei mixte Româno-Ucrainene de Istorie, Arheologie, Etnografie și Folclor a Academiei Române (din 2004); membru în Comitetul director al Institutului de Turcologie și Studii Central-Asiatice de pe lângă Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (din 2010); membru de onoare al Centrului de Cercetări Arheologice din Republica Moldova (din 2006); membru corespondent la Deutsches Archäologisches Institut, Berlin (din 2005); membru în European Association of Archeologists, Praga (din 2006). Și, nu în cele din urmă, membru corespondent din 2001 al Academiei Române, iar din 2015, membru titular. În același an este ales vicepreședinte al Academiei Române, funcție deținută până în anul 2022. Din 2017 este membru în consiliul de coordonare al Institutului Cultural Român iar din 2018, devine și membru de onoare al Academiei de științe a Moldovei. În ultimii cinci ani deține funcția de Președinte al secției de științe istorice și arheologice al Academiei Române. Este, de asemenea, membru al Comisiei de Istorie și Studii culturale al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).

Începând cu anul 1970 a fost beneficiarul unor burse și stagii de pregătire în: Germania, S.U.A., U.R.S.S., Bulgaria, Danemarca, Polonia, Turcia, Grecia, Ungaria, Italia, Austria, Marea Britanie, Ucraina, Suedia, Israel, Spania, Franța, China, Lituania, Belgia, Armenia și Turkmenistan.

Având ca principale domenii de cercetare evul mediu timpuriu în regiunile est-carpatice, populația românească la nordul și sudul Dunării de Jos în perioada medievală, migrarea  triburilor nomade în sudul și sud-estul Europei la începutul  mileniului al II-lea, raporturile politice, economice, culturale și confesionale ale românilor cu Imperiul bizantin, cnezatele rusești, Regatul ungar, confederațiile tribale turcice și mongole, ș.a. a realizat următoarele lucrări, selectate aleatoriu: Realități etnice și politice în Moldova Meridională în secolele X-XIII. Români și turanici, 1985; Reprezentanți de seamă ai istoriografiei și filologiei românești universale, 1996;Ultimele valuri migratoare de la nordul Mării Negre și al Dunării de Jos, 1996; Marile migrații din estul și sud-estul Europei în secolele IX-XIII, 1999; Universa Valachica. Românii în contextul politic internațional de la începutul mileniului al II-lea, 2006, Principii martiri Boris și Gleb. Iconografie și canonizare, 2011; Proiecții istoriografice, 2014; Editarea izvoarelor istorice. Colecția de documente Hurmuzachi, 2018 ș.a.

A editat sau îngrijit următoarele volume: Confluențe istoriografice românești și europene. 90 de ani de la nașterea istoricului Gheorghe I. Brătianu, 1988; Gheorghe I. Brătianu, Marea Neagră. De la origini până la cucerirea otomană, vol. I-II, 1988; N. Iorga, Chestiunea Dunării (Istorie a Europei Răsăritene în legătură cu această chestie), 1998; L. Boicu, Principatele Române în raporturile politice internaționale (1792-1821), 2001; F. Kellogg, Drumul României spre independență, 2002; Cercetări arheologice și istorice din zona lacului de acumulare Bicaz, 2003; W. Treadgold, O istorie a statului și societății bizantine, vol. I-II, 2004; Aspects of Spiritual Life in South East Europe from Prehistory to the Middle Ages, 2004; Scripta praehistorica. Miscellanea in honorem nonagenarii magistri Mircea Petrescu-Dâmbovița, 2005; I. Țurcanu, Istoria românilor (cu o privire mai largă asupra culturii), 2007; Gh. I. Brătianu, Studii și articole de istorie, 2010; G. Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în evul mediu târziu, 2012; Retrospecții medievale. In honorem Professoris Emeriti Ioan Caproșu, 2014; D. Monah, Religie și artă în paleolitic, 2015; I. Guceac, Constituția la răscruce de milenii, ed. a II-a revăzută, 2016 ș.a.

A coordonat, printre altele, următoarele ediții: N. Iorga, Istoria românilor, 1988; L. Bacumenco, Ținutul Orheiului în secolele XV-XVI, 2016; C. M. Lazarovici, Gh. Lazarovici, Arhitectura neoliticului și epocii cuprului în România, 2006; L. Dascălu, Bronzul mijlociu și târziu în Câmpia Moldovei, 2007; F. Mureșan, Biserica și viața religioasă în vremea lui Manuel I Comneanul, 2008;  S. Țurcanu, Industria litică cioplită din neoliticul Moldovei, 2009; Studia varia in honorem Professoris Ștefan Ștefănescu octogenarii, 2009; Signa Praehistorica. Studia in honorem magistri Attila László septuagesimo anno, 2010; G. D. Teodor, Un centru meșteșugăresc din evul mediu timpuriu. Cercetări arheologice de la Lozna-Botoșani, 2011; E. Lupu, Ctitori și ctitorii la curbura Carpaților XIV-XVIII, 2011; G. Durand, Carpates et Danube: une géographie historique de la Roumanie, 2012; P. V. Batariuc, Civilizație medievală românească. Ceramica monumentală din  Moldova, 2012; C. Hriban, Iașii în secolele XV-XVIII. Elemente de topografie istorică, 2012; F. A. Tencariu, Instalații de ardere a ceramicii în civilizațiile pre-și protoistorice de pe teritoriul României, 2015; V. Mischevca, Geneza problemei basarabene – 1812, 2016; V. Țvircun, Dimitrie Cantemir – repere biografice, 2017; Centenar Sfatul Țării, 1917-2017, 2017; I. C. Spinei, Figuri proeminente de preoți din Basarabia (1700-1939), 2017; E. Enciu,În componența României întregite. Basarabia și basarabenii de la Marea Unire la notele ultimative sovietice, 2018; Unirea Bucovinei cu România, 2018 ; Politica externă și diplomația României pe parcursul unui secol de la înfăptuirea României Mari. Momente cruciale, 2018 și multe altele.

La cele de mai sus se adaugă un impresionant număr de studii publicate în reviste de specialitate, volume colective, note, prefețe, intervenții la congrese internaționale, rapoarte științifice, evaluări aniversative, recenzii, note bibliografice ș.a. 

Președintele Senatului universitar sibian a dat citire, în limba latină, a Diplomei de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa.

S-a dat apoi cuvântul domnului academician Spinei, firește emoționat de intensitatea momentului, mulțumește călduros pentru onoarea primită. Discursul a conținut date concrete ale strânsei legături existente între Domnia Sa, și instituțiile în care a activat, cu Sibiul universitar și cultural, relevând câteva nume ale unor cercetători de certă valoare culturală din orașul de pe malurile Cibinului. S-a efectuat un periplu referitor la  istoricul istoriografiei române, subliniind valoarea incontestabilă a izvoarele scrise pentru redactarea corectă, veridică a istoriei naționale. A fost, în esență, o pledoarie pentru intensificarea cercetării științifice și a colaborării interumane și interinstituționale. Momentul solemn a fost cel al înmânării Diplomei de către Președintele Senatului, prof. univ. dr. ing. Sever Gabriel Racz și Rectorul Universității, prof. univ. dr. habil. Sorin Radu, absolvent al Facultății de Istorie din Sibiu în urmă cu aproape trei decenii.

  Cuvântul de încheiere a aparținut Rectorului ULBS, prof. univ. dr. habil. Sorin Radu  care și-a exprimat bucuria că în Panteonul  personalităților cărora li s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa, se numără și apreciatul istoric.

            Dorim Domnului Academician multă sănătate și realizări pe măsura celor înregistrate, spre beneficiul istoriografiei române. LA MULTI ANI!

 Lucian GIURA