În orașele medievale, cu drumuri și piețe nepietruite, trama stradală s-a dezvoltat în mod natural urmând traseele create, din necesitate și obișnuință, de roțile căruțelor. Folosirea acestor drumuri pentru traficul rutier devenise un drept imuabil, ceea ce explică și poziționarea elementelor de mobilier urban în Piața Mare din Sibiu. Statuia Sfântului Nepomuk, Stâlpul Infamiei cu statuia lui Roland și Straja Principală au fost amplasate în puncte „moarte”, lăsând libere cele două „drumuri“ care traversau piața, făcând legătura între str. N. Bălcescu și str. Avram Iancu, și între str. Mitropoliei și str. General Magheru. 

Fântânile din Piața Mare au fost amenajate după același criteriu de-a lungul drumului care traversa Piața Marespre Poarta Cisnădiei. Lângă Stâlpul Infamiei se afla o spânzurătoare. Fântâna veche cu grilaj din fier din Piața Mare, desființată înainte de Primul Război Mondial apare în diferite desene și litografii din sec. al XIX-lea. De neprețuit sunt fotografiile realizate în Piața Mare începând din anii 1850. Aceste fotografii ne arată locul în care se aflau cele două fântâni de formă pătrată, cu grilaje din fier forjat încoronate de o pasăre (fântâna medievală nu mai apare în fotografiile realizate post 1898). 

Începând din sec. al XV-le au fost amenajate o serie de lacuri artificiale de-a lungul pârâului Seviș în Valea Aurie și Valea Arinilor. Aceste lacuri făceau parte din sistemul de fortificații al orașului medieval Sibiu. Prima atestare documentată a lacurilor datează din anul 1465. Paralel cu pârâul Seviș au fost amenajate și două canale artificiale: Marele canal Seviș și Micul canal Seviș. 

Marele canal Seviș numit și Canalul superior Seviș curgea prin Valea Aurie și Parcul Sub Arini (lângă Bd Victoriei) spre Poarta Cisnădiei unde intra în oraș.

După ce apa Canalului superior Seviș a început să fie folosită și ca sursă de apă potabilă, magistratul orașului a fost nevoit să amenajeze în anul 1584, pe cursul acestuia, două iazuri de decantare, pentru reținerea sedimentelor dizolvate în apa provenită din râul Șteaza / Seviș, mai ales după o ploaie torențială. În anul 1584 orașul a cumpărat un teren aflat în fața Porții Cisnădiei, pe care a amenajat două iazuri de decantare pentru apa potabilă, transportată prin conducte speciale, tuburi din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/ perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/ țevi din metal, spre fântânile cu țevi din oraș. 

Primele fântâni cu țevi au fost instalate în Sibiu în prima jumătate a sec al XVI-lea pe str. Bălcescu colț cu str. Papiu Ilarian, în Piață Mare (menționată 1538 și 1584) și pe str. Avram Iancu, lângă pasajul Gaura Pielarilor (menționată 1589). Se știe că fântâna din Piața Mare exista deja în anul 1538, deoarece în acel an comitele sibian Mathias Armbruster (jude regal) a comandat turnarea unei țevi din bronz pentru fântâna respectivă. Prima fântână din Piața Mare (menționată 1538) este greu de localizat. (va urma)

ing. Ioan Dejugan