Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă durere încetarea din viață a academicianului Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor, director al săptămânalului „România literară”, critic și istoric literar de mare reputație, una dintre cele mai mari personalități ale literaturii române.

Nicolae Manolescu s-a născut la 27 noiembrie 1939, Râmnicu Vâlcea. Părinții săi au fost profesori de liceu. În anul 1953, după arestarea părinților din motive politice, a fost înfiat de bunicul matern și a luat numele acestuia. În 1956, Nicolae Manolescu a absolvit studiile preuniversitare la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu. În 1962 a devenit licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București. A obținut titlul de Doctor în Litere cu teza Opera lui Titu Maiorescu la Universitatea din București, în anul 1974. Teza de doctorat a stat la baza cărții sale Contradicția lui Maiorescu. A fost cadru didactic al Universității din București, Facultatea de filologie, numită apoi Litere, din 1963. Nefiind membru al partidului comunist a devenit profesor titular abia în 1990. A fost cronicar literar al revistei Contemporanul din 1962 până în 1972, apoi al revistei România literară din 1972 până în 1989. A condus această revistă din 1990 pînă în ultimele zile de viață. În 1997 a devenit membru corespondent al Academiei Române, ulterior membru titular, în 2013.

A fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, timp de aproape 20 de ani, ales pentru prima dată în 2005, fiind personalitatea care a ocupat cel mai mult timp această funcție.

Între 1997–2000 a realizat talk show-ul cultural Profesiunea mea, cultura, la Pro TV. În 2006 a fost numit în funcția de ambasador al României la UNESCO, pe care a ocupat-o mulți ani.

A debutat editorial cu volumul Lecturi infidele în anul 1966. A publicat numeroase lucrări de critică și istorie literară, ca și de memorii, precum și strălucitoarele tablete intitulate Teme, adunate în șapte volume. Rămân fundamentale cărțile sale : Contradicția lui Maiorescu, Sadoveanu sau utopia cărții, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc. Opera sa cea mai însemnată o reprezintă Istoria critică a literaturii române – 5 secole de literatură (2008, ediția a doua revăzută apărând în 2020). Activitatea de critic și istoric literar a lui Nicolae Manolescu, acoperind peste șase decenii, a exercitat o influență importantă asupra literaturii române, începând din anii 1960 și până astăzi. Generația literară ‘60 îi datorează în bună măsură impunerea ei în literatură. În calitate de coordonator al Cenaclului de Luni (1977-1983, când a fost desființat de autoritățile comuniste) a fost esențială pentru schimbarea de paradigmă literară adusă de Generația ‘80.

În domeniul politic, Nicolae Manolescu s-a implicat imediat după revoluția din 1989. A fost membru fondator al Alianței Civice. A fost președinte al Partidului Alianța Civică (PAC), din iulie 1991. Partidul său a fost membru al Convenției Democrate Române, pe listele căreia Nicolae Manolescu a fost ales, în septembrie, ca senator de Sibiu, în legislatura 1992–1996. În cadrul Alianței Național-Liberale, a fost desemnat candidat la președinția României.

Pentru activitatea sa, a fost decorat cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în rang de Mare Cruce, cu Ordinul Național „Steaua României” în rang de Mare Cruce, cea mai înaltă distincție a statului român, și cu medalia și titlul „Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres”, din partea Ministerului Educației Naționale, Învățământului Superior și Cercetării din Franța.

A fost numit Profesor Emerit al Universității București. A devenit Doctor Honoris Causa al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău și al altor universități din țară. Din data de 14 ianuarie 2017 a devenit Doctor Honoris Causa al Universității din Bălți, Republica Moldova.

Nicolae Manolescu s-a identificat cu literatura română, a fost în permanență în centrul literaturii vii, a fost îndrumător a sute de studenți și doctoranzi, ca profesor, precum și al tinerilor scriitori din mai multe generații. Ca om politic și ziarist de atitudine a militat pentru democrație și libertate.

Prin dispariția lui Nicolae Manolescu, cultura română suferă o grea, ireparabilă pierdere.