Așa își punctează Alexandru Panait, din loc în loc, Cuvântul înainte la volumul Părintelui Pimen Vlad, Învățături de la Muntele Athos (Ed. Bookzone, București, 2024, 351 pg). Și nu doar că are dreptate ci vă îndemn să aflați câtă dreptate are. Veți descoperi efortul unui Om al lui Dumnezeu de a-l face apropiat, prin cuvinte și empatie, pe Dumnezeu oamenilor. Desigur, nu ar fi putut să o facă de nu-i aducea pe oameni dinaintea lui Dumnezeu cu sârgul omului iubitor de Împărăția Cerurilor. Veți afla despre primii pași către Dumnezeu (Capitolul 1, pp. 23-73), despre viața în Sfântul Munte Athos (Capitolul 2, pp. 75- 136) și despre pelerinajul autorului- cu noi de mână- pe calea către mântuire (Capitolul 3, pp. 137- 185). Partea aceasta de pedagogie pastorală se amplifică în capitolul dedicat lecțiilor de viață prin post și rugăciune (Capitolul 4, pp. 187-227) ori în minunatul capitol de „patriotism” duhovnicesc, sugestiv intitulat Dragostea de-ai tăi, dragostea de Țară (Capitolul 5, pp. 229-267). Lângă aceste trepte de Duh se adaugă încă două : Cele mai mari ispite ale omului modern (Capitolul 6, pp. 269- 310) și Lumină în întuneric, Lumină în suferință (Capitolul 7, pp. 311- 348).

Veți descoperi nu doar sfaturi și îndemnuri, analize și diagnoze realiste la ceasul de acum al omenirii ci și Omul- monah, remarcabilul povestitor și cugetător la cele ale vieții veșnice. Modul de a fi la îndemâna noastră a Părintelui Pimen Vlad poate că supără pe cei care socotesc Athosul un careu de fugă, o rezervație în care rodește numai acela care trăiește după regulile de aur ale Evangheliei. Părintele face un pas în afară și continuă munca misionară și duhovnicesc-pastorală a nevoitorilor athoniți: vestirea acestor reguli de aur ale Cuvântului în cuvinte ale umanului imediat. Tare mi-e dragă dragostea Părintelui, căldura din privire și teama de a nu frânge vreun suflet din neatenție. Cuviincios și inteligent, Părintele Pimen și-a aflat de mult timp în inima grăbiților prin viață prieteni care recunosc în el bucuria de a-l redescoperi pe Dumnezeu.

Nu știu vreo pagină să nu-mi placă din cartea aceasta- citibilă într-o noapte de tihnă ori într-o după amiază prelungită- și prin aceea că pare glasul de lângă noi, care ne știe și ne iubește așa cum suntem. Mare taină de omenie în rândurile acestea. Taina nejudecării aproapelui și dăruirii unei liniști cuminți, de care orice om are nevoie să poată crește. Sfătuitor pelerinilor din Athos, de vreo 30 de ani, Părintele, prin acest volum, ne urcă în Athos cu el. Ne duce în pelerinaj cu sine descoperindu-ne interiorul plin de Lumină al Căutării lui Dumnezeu. Nimic din ceea ce ne spune nu putem spune că nu am auzit. Dar niciodată cu atâta echilibru și smerenie, cuvinte cheie ale unei prezențe care ne vorbește. Zic și eu, asemeni îngrijitorului ediției: Bucură-te, cititorule!