Profesorul Marian Țiplic are un posibil răspuns la întrebarea ”Unde ar putea fi localizată Cedonia menționată în Tabula Peutingeriana?”

Peutingeriana Tabula Itineraria, denumită și harta etapelor lui Castorius, este o copie din secolul al XIII-lea a unei vechi hărți romane în care figurau drumurile și orașele principale ale Imperiului Roman (n.n.care constituiau cursus publicus). Acest document era cunoscut  și sub denumirea de ”Tabula Theodosiana”, nume care face referire la împăratul Theodosius I, întrucât, potrivit lui d'Aigueperse, o copie afișează versuri făcute sub acest împărat. În numita ”Tabula Peutingeriana ”se observă că Cedonia se învecina cu castrele Caput Stenarum și Deidava. Se presupune că acest castru se afla pe locul actualului cartier Gușterița din Sibiu sau în împrejurimile zonei. Nota ben Cedonia este denumirea unui castru care se afla pe drumul roman ce lega Romula, capitala Daciei Malvensis, de Apulum, capitala Daciei Apulensis. Pornind pe firul acestui subiect am ajuns la prof.univ.dr. habil. Marian Țiplic. Dar cine este interlocutorul nostru?

”Arheologia, profesia mea dragă”

În urmă cu 37 de ani a decis că arheologia este profesia pe care și-o dorea, mai exact arheologia medievală. După mai bine de 32 de ani de când o practică cu aceeasi pasiune, prof.univ.dr. habil. Marian Țiplic mărturisește că și acum are dorința arzătoare de a descoperi și de a studia activitatea umană din trecut, de a recupera și analiza culturi materiale și datele de mediu în care au fost descoperite, incluzând ”artefacte, arhitectura și peisajele culturale”. Potrivit universitarului tainele unui trecut întunecat i-au stârnit o preocupare aparte pentru arheologia preventivă. ”Astfel am avut șansa să descopăr farmecul altor perioade istorice, mai vechi, aducând la lumină o serie de artefacte aparținând epocilor preistorice sau perioadei romane”.

”Pătura de pământ”

Potrivit lui Marian Țiplic ”în ultimii 4 ani am avut sansa să dezvelesc “pătura de pământ” ce a sigilat două situri de epocă romană, unul la Șura Mică și celălalt la Șura Mare. Despre unul dintre ele – cel de la Șura Mare – vreau să împărtăsesc câteva idei. În acest sit a fost descoperită o așezare de epocă romană – datată provizoriu în sec. II-III (nefiind finalizată cercetarea) – ilustrată până în prezent de un atelier de olar, compus din două cuptoare alături de o anexă – probabil un fel de umbrar – și gropile de unde era luat lutul”.

De ce ar fi importantă această descoperire?

 ”Multă lume se tot întreabă unde ar putea să fie celebra Cedonia menționată în ”Tabula Peutingeriana”. Nu vreau să afirm că ceea ce cercetăm la Șura Mare ar fi chiar Cedonia, dar e clar că avem de a face cu o așezare relativ importantă pentru această zonă, datorită existenței unui/unor atelier/ateliere de ceramică de uz comun. Așezarea de epocă romană de la Șura Mare este cea mai consistentă descoperire databilă în secolul al II-lea (imediat după cucerirea Daciei de către Traian) în imediata apropiere a Sibiului. Se impune a preciza că nu departe de Sibiu, înspre nord-vest, la Șura Mică, se află o altă așezare databilă în secolul al II-lea cercetată arheologic în anii 2021-2022. Mai mult, ceva mai departe, la ieșirea din Ocna Sibiului, pe vechiul drum spre Topârcea, se află o altă așezare de epocă romană din aceeași perioadă (aceasta fiind cercetată de colegul dr. Silviu Purece în cadrul santierului arheologic școlar al Departamentului de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă). Înspre sud de Sibiu, în gura văii Oltului se află castrul roman de la Boița, parțial cercetat arheologic. Toate aceste descoperiri ilustrează prezența în zona Sibiului a unor așezări cu caracter rural și militar în secolele II-III. Interesant este de menționat faptul că pe acest traseu (Boița, Șelimbar, Șura Mare, Șura Mică, Ocna Sibiului) avem atestate și o serie de descoperiri mult mai târzii – din secolele VI-VIII. Mă refer concret la descoperirea unei fibule slave în zona Tălmaciu, a unei necropole de incinerație în zona Gusteriței, a unei așezări în zona Șurii Mici, a altei necropole de incinerație și potențial a unei așezări contemporane cu aceasta în Ocna Sibiului. Cumva, aceste ultime situri arheologice menționate ar putea sugera traseul unui drum care să fie în fapt un vechi drum roman ce venea de la Dunăre și mergea către Apulum/Alba Iulia. Pe acest drum roman este amplasată Cedonia, cea menționată în Tabula și firește castrul de la Boița”.

Supoziția științifică din șantierul arheologic

”Șura Mare este, asa cum scriam mai sus, cea mai consistentă și fără dubii descoperire de epocă romană din zona imediat apropiată locației presupuse a fi Cedonia romană. Reiterez ce am spus deja: nu vreau să se înțelegă că asezarea de la Șura Mare este cu certitudine Cedonia. Spun doar că Cedonia ar putea fi doar un punct de importanță militară (poate un fel de statio), de traversare a Cibinului, iar asezările importante să fie cele documentate arheologic la Șura Mare și Șura Mică. În acest sens în susținerea proiecției noatre vin descopereririle de la fața locului: un atelier de olar, cu acele cuptoare păstrate în sol în condiții foarte bune, o zonă unde am identificat și recuperat numeroase fragmente ceramice. Menționez că unul dintre cuptoare are 2 m diametru, iar celălalt este mai mic având doar un diamentru de 1.6 m. Cercetarea nu este finalizată și astfel este deschisă posibilitatea să avem parte de noi descoperiri”, a completat universitarul sibian.

Primele certitudini

”În siajul ipotezei de mai sus se impune o cercetare aplicată pentru identificarea cât mai exactă a traseului drumului roman. Ce mi se pare destul de probabil este faptul că Cedonia nu poate fi pe locația Gusteriței fiindcă de pe teritoriul ei nu sunt menționate descoperiri consistente, deși vorbim de mai bine de 100 de ani de construcții, dar și despre o dezvoltare imobiliară importantă în zonă. Toate acestea ar fi făcut posibilă aducerea la lumină a eventualelor urme ale Cedoniei, reiterez, dacă ea ar fi localizată in zona Gusterița. Astfel, o ipoteză plauzibilă ar fi următoarea:  deși menționată în Tabula, Cedonia nu a fost o așezare importantă, fiind mai degrabă, repet în opinia mea, un punct militar”, a concluzionat prof.univ.dr.habil. Marian Țiplic.