O istorie a Sibiului în … vederi (3)! – Piața Mică

Piaţa Mică s-a format în decursul secolelor XIV-XVI, plasată pe teritoriul cuprins în interiorul celei de a doua centuri de fortificaţii a oraşului și pornește sub formă de semicerc, de la Turnul Preoţilor până la Podul Minciunilor, unde se unea cu prima incintă fortificată. Piaţa este delimitată, în partea vestică, de construcţiile care sunt comune cu cele din latura estică a Pieţei Huet, iar înspre Sud-Vest de actualul sediu al Primăriei Municipiului Sibiu (fosta Bancă de Credit Funciar).

Latura nordică a incintei are o formă circulară, cu clădiri de formă concavă, din care lipseşte portalul boltit specific celor din Piaţa Mare. Pe latura nordică şi estică este delimitată de locuinţele care au aparţinut membrilor breslelor – casele cu logii, înspre Sud-Est de Turnul Sfatului, fostul Colegiu Iezuit, Casa parohială şi Biserica romano-catolică. De jur-împrejur sunt clădiri cu arcade semicirculare susţinute de portanţi. Comună tuturor imobilelor este, pe lângă înălţime, existenţa la parter a logiilor unde, odinioară, negustorii îşi protejau mărfurile realizate în atelierele meşteşugăreşti şi expuse spre vânzare. Spaţiul ocrotit înăuntrul incintelor trebuia să fie utilizat în special pentru adăpostirea produselor meşteşugarilor ce locuiau în Oraşul de Jos şi care, în cazul unui atac prin surprindere, nu puteau fi transportate imediat în cetate pe căile înguste de acces.

Multe case din Piaţa Mică erau proprietatea breslelor care, în cele două sau trei caturi, îşi depozitau mărfurile. Clădirile datează din sec. XIV-XVI, sunt înalte şi prezintă acele lucarne lenticulare cunoscute sub denumirea de „Ochii Sibiului”. Toate clădirile de pe teritoriul ei sunt declarate monumente istorice.

Piaţa Mică este împărţită în două părţi distincte de actuala strada Ocnei care coboară, pe sub Podul Minciunilor, spre Oraşul de Jos. (va urma)

ing. Ioan Dejugan