2023 – Anul A.C. Popovici (XI): fiind tineri, studenţii erau porniţi mai mult spre ceartă? – societăţile … au trecut cu timpul printr’o criză intelectuală! – s’a născut conştiinţa?

Serbarea de la Putna a dat prilejul organizării primului Congres al Studenţilor români. Motivele le regăsim tot în lucrarea „ROMÂNIA JUNĂ (1871-1911) Monografie istorică”- autor istoricul bucovinean Ion Grămadă; continuăm reproducerea: «O apropiere sufletească mai vie între fraţii cei reslăţiţi, o cunoaştere mai temeinică a împrejurărilor de viaţă din deosebitele ţări româneşti şi o luptă îndărătnică pentru încetăţenirea unei culturi româneşti unitare între Tisa, Dunăre şi Nistru, se impunea numai decât, iar purtătorii noului steag pe care s’au scris aceste credinţe mântuitoare, erau viitorii conducători ai neamului: tinerii universitari. Cel care a înţeles mai bine noul crez, şi dela care a pornit pentru prima dată ideea unei trainice apropieri frăţeşti între studenţii români de pretutindeni, a fost tânărul şi genialul student dela universitatea din Viena: Mihail Eminescu. Dela dânsul a pornit ideea primului congres studenţesc, şi „serbarea (dela Putna) nu s’ar fi făcut, dacă el n’ar fi stăruit, ca ea să se facă cu ori ce preţ, pentru ca congresul să fie cu putinţă”. „S’a născut conştiinţa”, scrie Eminescu, „că o întrunire a studenţilor români din toate părţile ar putea să constituie şi altceva decât numai o serbare pentru glorificarea trecutului nostru, şi că, am putea să ne gândim mai serios asupra problemelor, ce viitorul ne li impune cu atâta necesitate”. (…) Tinerimea universitară română din deosebitele centre studenţeşti şi-a trimis însă delegaţii la congresul dela Putna, în bună speranţă că vor sevârşi ceva cum se cade. Reprezentanţii studenţilor din Bucureşti erau: Gh. Dem. Teodorescu, I.A. Brătescu şi Grigore Tocilescu; din Viena sosiră: Ioan Slavici, M. Eminescu, Gribovschi, Pamfil Dan, Vasile Morariu, Sterie Ciurcu şi Ilie Luţă; Ieşenii trimiseră pe: Resu, Irimescu şi Maroneanu, iar din Berlin veni numai A.D. Xenopol, care a ţinut şi cuvântarea festivă. Programul care avea să fie obiectul discuţiei conţinea următoarele puncte: 1.Prin ce ar putea întreaga junime română academică desvolta omogen?; 2.Prin ce ar putea generaţiunea prezentă contribui la generalizarea culturii?; 3.În ce direcţie să proceadă junimea română spre a putea crea condiţiunile unei desvoltări sigure şi permanente?; 4.Care ram al desvoltării trebuie să atragă mai cu deosebire atenţiunea junimii?; 5.Când şi unde să fie viitorul congres?

Proiectul acesta a fost compus de comitetul central din Viena şi împărţit tuturor studenţilor români şi societăţilor lor.

La Viena proiectul a fost discutat mai întâi în şedinţă secretă, răspunzându-se tot odată la fiecare punct: 1.Prin o organizaţie care face cu putinţă ca toţi tinerii români academici să steie în neîntreruptă atingere spirituală; spre acest scop să se înfiinţeze societăţi academice, la care să conlucre cu toţii, iar congrese de felul acesta să se ţie cât mai des. 2.Prin o organizaţie care să facă cu putinţă ca deosebitele clase sociale ale naţiunei să se atingă spiritual spre acest scop. Juni inteligenţi să formeze peste tot locul comitete provincial; în toată provincial română să se formeze câte un comitet central.

3.Combătând cosmopolitismul prin naţionalism. Spre acest scop să se studieze înclinările, datinele, obiceiurile etc. poporului român în genere şi în special. Să ne năzuim a fi conduşi de trebuinţele, convingerile şi situaţiunile generale – în loc de cele speciale. Să deşteptăm în popor conştiinţa despre trebuinţele sale latente, arătându-i calea spre a le îndestuli. Să ne însușim cugetarea originală românească, dela popor, – în loc de a ne cugeta după calapod străin.

4.Desvoltarea economică. Spre acest scop atât comitetul cât şi societăţile academice să întroducă sistemul de prelegeri publice, lucrând cu puteri unite pentru crearea claselor positive de meseriaşi, industriaşi etc.

5.În Transilvania la anul 1874 în 19 august. Spre acest scop să se ridice o capelă modestă pe locul unde a fost ucis Mihai Viteazul, pe câmpia Turzii. În 19 August să se sfinţească biserica şi să se serbeze o serbare de amintire, iar la congres să fie reprezentate toate comitetele provinciale. După cum se vede, programul era destul de frumos, dar foarte greu de realizat. Revista literară proiectată pentru toţi studenţi români, avea să poarte titlul: „Organ ştiinţific literar” şi să apară la Viena. Luni seara în 16/28 August 1871 se strânseră în sufrageria mănăstirii din Putna la vr’o 30-35 de tineri, spre a desbate cele patru puncte din programul alcătuit în Viena. „Fiind tineri, studenţii erau porniţi mai mult spre ceartă, decât spre sfat şi cu desăvârşire indisciplinabili. Ţinea fiecare să-şi spună în toată libertatea părerea şi să-şi dea pe faţă simţămintele şi ilusiunile. La început apăruse şi comisarul (guvernului) şi atunci se potoliră toţi ca prin farmec. (…)

Eminescu încă a luat parte la congres, dar n’a vorbit nimica. El spuse că cele patru teme puse în discuţie nu erau de mai înainte cunoscute celei mai mari părţi din studenţi, că prin urmare nu erau studiate, şi nici nu vor putea fi rezolvate aşa de uşor. Şi în adevăr, acest congres nu a avut nici un rezultat practic, (…) Mai târziu, după această dată, s’au organizat o sumedenie de congrese ale studenţilor în România, (…) dar fără ca tinerimea să se aleagă cu vr’un folos. (…) Dar lumea românească începu a se premeni şi rânduri de studenţi mai serioşi conduceau an de an destinele societăţilor academice, care din simple asociaţii de petreceri, au devenit pe încetul instituţii de cultură naţională. Lipsia însă o legătură mai trainică între aceste societăţi şi o unitate în programul lor de muncă. (…) S’au schimbat vremile! Au trecut destui ani, ca amintirea vieţii de studenţi epicureeni să se stângă cu desăvârşire. Azi orice Român trebuie să lege de numele de student fapta cea mai curată, cea mai vitează şi cea mai îndrăzneaţă pentru neam! Societăţile studenţeşti au trecut cu timpul printr’o criză intelectuală care în adevăr s’a simţit. Şi pricina nu trebuie căutată aiurea, decât în lupta trecută, care urmează aproape nesimţită, între vechile obiceiuri studenţeşti şi între noile credinţe naţionaliste şi doruri de altă viaţă ale tineretului ce de câtva timp întră în viaţa universitară: „Quod bonum, faustum furtunatumque sit!”». (n.r.:„Ce este bine, să fie norocos pentru toți!”).

Aurel C. Popovici s-a implicat activ – în perioada anilor de studenţie din Viena (1885-1888) – în activitatea societăţii, fiind unul din animatorii „României June”, fiind ales în comitetul de conducere din partea studenţilor medicinişti (încă din primul an), în anul doi fiind ales vicepreşedinte al societăţii. În revista „Familia” (nr.6 din 8/20 februarie 1887) este prezentată următoarea ştire: «Societatea academică social-literară „România Jună” din Viena s-a ales pe anul administrativ 1886/7 următorul comitet: President Aurelian C. Grigorovici; stud. în med.: vice-president Aurel C. Popovici; secretar I. Vasile Bologa stud. în phil.; secretar II. Francisc Besan stud. în forest; cassar Nicolae Hacman stud. în med.; controlor Victor Roşca stud în med.; bibliotecar Ilie Beu stud. In phil.; econom Constantin Brailean stud. In forest». Se păstrează „Mapa jubiliară” oferită de membrii coloniei româneşti din Viena (în 1887) redacţiei „Gazetei Transilvaniei” – cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la fondarea publicaţiei braşovene. Frumoasa şi preţioasa mapa este înscrisă în categora „Tezaur patrimoniu mobil – jud. Braşov ”, fiind executată de firma „August Klein Wien Graben Nr.20”, datată „Viena, Decemvre 1887” şi conţinând în interior 3 pagini cu semnăturile a 62 de personalităţi, între acestea fiind şi ale lui Nicolae Teclu, Tudor cavaler de Flondor, dr. Emil Codru Drăguşanu, Aurelian C. Grigorovici, Aurel C. Popovici, Vigil Oniţ, Valeriu Bologa.(fişa 12.10.2021, Valer Rus, CIMEC).

(va urma)