2022 Dosarele patrimoniului (CVIII): lăudabilul arhitect Ferencz Szalay – PROMEMORIA în Miercurea Sibiului – Mărire Ţie Doamne, … – adunare de milă – De re aedificatoria!

Adaugă ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Despre arhitectul Szalay este relativ greu a descoperi multe informaţii. Numele Francisc – provenit din germana veche – are semnificaţia de „curajos”-„liber”, amintind de poporul franc. Varianta germană este Franz, Frank, la maghiari fiind Ferenc sau Ferencz. O formă românească întâlnită este Frâncu. În presa românească apare sub numele Francisc Szalay, maghiarii cunoscându-l sub numele de Ferencz. Fără sprijinul prof. Stefan Zs. Keresztes nu cunoşteam biografia omului Ferenc Szalay, care s-a născut în 1940, în oraşul Arad, în familia arh. Peter Szalay şi mama Foris Rebeka.

Oraşul de pe malurile Mureşului, fondat la limita dintre regiunile istorice Banat şi Crişana, ştie să-şi promoveze personalităţile, aceştia fiind clasificaţi după domeniile în care s-au afirmat. Pe listele personalităţilor istorice găsim pe laureatul Nobel Ştefan Hell, 9 profesori (în frunte cu Dimitrie Ţichindeal, preot, fabulist, traducător şi mare militant pentru drepturile românilor), şase oameni politici (între care Ştefan Cicio Pop, Sever Bocu, Vasile Goldiş şi Ioan Russu-Şirianu), 2 generali, un lider comunitar, 2 actori, 11 pictori, 4 arhitecţi (între care remarcăm pe Milan Tabacovici care a proiectat palatul Tribunei din Arad), 3 sculptori, 4 compozitori, 18 scriitori (între care Ioan Slavici – fondatorul Tribunei, Ştefan Augustin Doinaş, Mihai Beniuc, Ioan Alexandru şi Eginald Norbert Schlattner – renumitul pastor luteran din Roşia sibiană), un regizor, 16 sportivi (între care remarcăm fotbaliştii Iosif Petschovschi şi Helmuth Duckadam şi marele antrenor Emeric Jenei). În oraşul Arad tânărul Szalay descoperă arhitectura locală dar şi valorile locului, Sf. Nepomuk fiind considerat patronul oraşului, un patron care proteja apele, pădurile, podurile, corăbierii, plutaşii şi morarii. În acele vremuri, se cunoştea şi respecta cea mai veche lucrare despre arhitectură – „De architectura – a arhitectului roman Vitruviu (sec.I, d.Hr), clădirile bune trebuind să satisfacă trei principii: „firmitas, utilitas, venustas” (în traducere: „fermitate, utilitate şi frumuseţe”, fermitatea având înţelesul de durabilitate). În sec. al XV-lea, scriitorul şi arhitectul Leon Battista Alberti – cunoscând ideile lui Vitruviu – a elaborat tratate de arhitectură „De re aedificatoria”, făurind bazele clasicismului, punând preţ mai mult de modelarea formelor şi mai puţin pe culoare, optând pentru raţionalism şi respectul pentru natură, în dauna imaginaţiei şi a speculaţiilor abstracte. În cele două milenii, arhitectura ecleziastică – a lăcaşelor de cult creştine – a evoluat mult. Nu trebuie uitate multele definiţii date „mamei artelor”: „Arhitectura începe când aşezi cu grijă două cărămizi împreună” (Ludwig Mies van der Rohe) dar şi „Pădurile au fost primele temple ale lui Dumnezeu şi în păduri oamenii au avut prima lor idee despre arhitectură” (James C. Snyder). La 8 ani, copilul Ferenc Szalay asistă la „Revoluţia Maghiară” în 1848, dar şi la finalul acesteia în 1949 la Şiria. Amintirile revoluţiei le-a purtat întreaga viaţa, povestind de multe ori cum a trebuit să se ascundă – chiar în centrul Aradului – de obuzele tunurilor. Istoria Aradului este marcată de înfrângerea revoluţiei maghiare şi executarea – de către armatele imperiale habsburgice şi ruse – a celor 13 generali ai armatei revoluţionare maghiare. De tânăr i-a plăcut arhitectura, iniţierea în tainele ei făcând-o cu arhitectul Ecker Antal, urmând studiile universitare în domeniu, la Budapesta, Praga şi Berlin.

Pentru a-şi consolida pregătirea şi experienţa acumulată – după terminarea studiilor, la 28 de ani – a cutreierat oraşele Ardealului, descoperind Transilvania şi afirmându-se ca expert arhitect, devenind renumit în ultimul sfert de secol XIX.

În perioada studiilor a cunoscut-o pe fiica arh.Ecker, Erzsebet, cea cu care se va şi căsători. Împreună au ales Sibiul atât ca punct de lucru cât şi ca reşedinţă, oraşul de pe Cibin devenind oraşul lor de suflet, pentru întreaga viaţă. Aici şi-a consolidat cariera şi a întemeiat o frumoasă familie, sotia sa l-a acompaniat cu talentul, inteligenţa, întelegerea şi iubirea. Împreună cu Erzsebet au avut trei copii: Bela Szalay (viitor medic şi scriitor de ştiinţe ale naturii), Etelka (care s-a căsătorit cu dr. Fulop Ferenc) şi Aurora (soţia col. Cernak Ignac). În sec. al XIX- lea, îl regăsim pe arh. Szalay în istoria a trei biserici.

Prima, este biserica ortodoxă „Sf. Ilie” din Miercurea Sibiului, în „Monografia” localităţii (2016), autorul prof. univ. dr. Eugen Străuţiu consemnând: «Primul pas s-a făcut la 2 iunie 1862, când biserica a cumpărat casa şi curtea lui Ioan Bunea contra sumei de 520 florini, plătiţi (…) de George Măcelariu-care va fi considerat printre ctitorii bisericii. (…) În 1864 primăria acorda, (…), un împrumut de 600 florini. În acel an parohia cerea ajutor financiar şi mitropolitului Andrei Şaguna. (…) comunitatea nu dispune decât de 5-600 florini, în timp ce asemenea lucrare cere măcar 12.000 florini. Cum zidirea a început deja, parohia cere „adunare de milă” (colectă) în întreaga dieceză. Rezoluţia pusă de mâna lui Şaguna e pozitivă. Lucrul cu mâna s-a făcut gratuit de către enoriaşi, (…). Pentru tâmplărie a fost angajat maistrul lemnar J. Buertmess din Sibiu, iar zidirea a fost coordonată de Andreas Ungar, tot din Sibiu. Pentru zidirea turnului şi a celei mai mari părţi din biserică a fost angajat arhitectul Francisc Szallay. (…) Construcţia era construită în formă de cruce, în stil gotic, având altarul orientat spre sud (terenul îngust nu îngăduise construirea sa la est, conform canoanelor). Intrarea se face din drumul principal pe sub un turn înalt de 50 de metri. (…) În globul încorporat crucii de pe turn, constructorii au depus un document fondator care explică condiţiile întemeierii construcţiei. Documentul, descoperit cu ocazia reconstruirii turnului (distrus de o furtună în anul 1971), are următorul conţinut: PROMEMORIA depusă în Sfânta Cruce, care s-au aşezat în ziua de mai jos însemnată pe turnul Sfintei Biserici Greco-Orientale din Miercurea Motto „Mărire Ţie Doamne, Mărire Ţie”. Spre cunoştinţă şi spre orientarea posterităţii, a acelor care vor urma după noi, am aflat a însemna în această Promemorie următoarele: 1. Zidirea acestei Sfinte Biserici s-a început în anul 1864, fiind Jude regesc după limbajul uzitat „Judeţ” în scaunul Mercurei Elia Măcellariu, (…) 4.Zidirea turnului şi cea mai mare parte a Bisericii o a condus lăudabilul arhitect Francisc Szallay (…)».

A doua construcţie, unde îl regăsim pe arhitectul Szalay, este biserica ortodoxă din Guşteriţa, în istoria zidirii ei ctitor fiind creditat Sf. Mitropolit Andrei Şaguna: „Construcţia bisericii a început însă după moartea acestuia, la 10 octombrie 1873, dar credincioşii au dispus pentru început de suma de 3000 de florini, donaţie a mitropolitului. (…) Devizele au fost elaborate în 1873, an în care s-a şi încredinţat execuţia lucrărilor antreprenorului („pălierului”) Francisc Szalay. Acesta a ridicat biserica „în roşu”, dar lucrările vor mai continua încă patru ani, „prin osteneala epitropului Ioan Hanea şi preotului George Stănese”, precum şi a epitropului Irimie Bica şi a crâsnicului Nicolae Munteanu „a căror osteneli au fost fără număr”».

Despre Sinagoga Mare din Sibiu, ştiim că este construită între anii 1898-1899, în stil eclectic. În istoria monumentului istoric, este consemnat simplu: „Odată obţinute sumele de bani necesare pentru construirea unui edificiu propriu, preşedintele comunităţii evreilor din Sibiu, Josef Schwartz, l-a însărcinat pe arhitectul ungur Ferenc Szalay să construiască sinagoga, dându-i ca termen de recepţie începutul sărbătorilor Mari de Tishri din 1899”.

(va urma)