2022-Anul Agârbiceanu (XXVII): este mai sugestiv decît Slavici?- activitatea şi realizările „Astrei” după unire! – dacă Eminescu întreg ar fi cunoscut?- dela Vlădică până la opincă!

Tânărul scriitor Ion Agârbiceanu a cunoscut activitatea asociaţiunii prin implicare directă. Din „Biobibliografia” acad. D. Vatamaniuc aflăm că «În 1906 sept/oct – scriitorul participă la Adunarea generală a „Astrei”, care s-a ţinut la Braşov; în 1907 (iulie 14) secţiunile ştiinţifice şi literare ale Astrei s-au întrunit şi au hotărât să-i acorde premiul „Andrei Mureşanu” pentru volu­mul „De la ţară”. În Raportul secţiunii literare, întocmit de V. Oniţiu şi Andrei Bârseanu se arată că Agârbiceanu „este mai sugestiv decît Slavici, mai impetuos, mai puternic, dispu­nând totodată şi de un stil mai bogat”.

În 1909 este „membru ordinar” în Despăr­ţământul Abrud-Cîmpeni (şi în anii următori); în iulie 1912 Asociaţiunea îl alege membru cores­pondent în Secţia Lite­rară, împreună cu Axente Banciu, Const. Lacea, N. Drăganu, Al. Ciura, Ştefan Cacoveanu şi Horia Petra-Petrescu. În 1920 – 2 august secţiile ştiinţifice literare ale „Astrei” ţin şedinţă plenară: Agârbi­ceanu este ales „mem­bru onorar” în secţia literară, împreună cu Sextil Puşcariu şi N. Drăganu. În 1921, la 29 octombrie participă la Şezătoarea organizată la Cluj – de Sindicatul presei române din Ardeal şi Banat – Agârbiceanu ţine conferinţa „Mihai Emi­nescu, ziarist”. Repro­ducem opinia lui: „Dacă Eminescu întreg ar fi cunoscut în păturile mai largi ale societăţii, înrîurirea lui binefă­cătoare ar creşte în măsură mare. Multe dintre problemele puse de Eminescu sînt şi azi la ordinea zilei, şi în multe chestiuni neînchise încă, şi azi soluţia dată de el e cea mai potrivită”».

Continuăm reprodu­cerea studiului: „Aso­ciaţiunea transilvană pentru literatura şi cul­tura poporului român – ASTRA. Ce a fost? – Ce este? – Ce vrea să fie? Necesitatea din care a răsărit „Astra” (1936): «„Astra” a înfiinţat, tot pentru intelectuali, „Sec­ţiile ştiinţifice-literare”, cu menirea ca membrii ei să facă cercetări, să publice studii în aceste domenii şi să dea direc­tive pentru programul cultural al Astrei la sate. Afară de acest teren de activitate pentru inte­lec­tuali, Astra a organizat conferinţe la oraşe din domeniul culturii gene­rale; i-a trimis pe inte­lectuali, conferenţiari la sate, schimbând pe unii în adevăraţi apostoli.

A înfiinţat la sediul central în Sibiu o Biblio­tecă respectabilă, un muzeu, a cărui glorie de azi sunt cartoanele lui Oct. Smigelschi. A înfiin­ţat o Şcoală medie de fete, cu internat, o Şcoală de menaj. A sprijinit turneele artistice făcute de artişti din Ţara Româ­nească liberă, îndeosebi turneele soţilor Zaharie Bârsan. Decenii întregi „Astra” a îmbiat teren de activitate culturală pentru intelectualii dornici de
a-şi spori cunoştinţele câştigate în şcoală şi de a le împărtăşi întregului popor.

Pentru popor şi pentru intelectuali. Unul din meritele princi­pale ale activităţii cultu­rale-naţionale a „Astrei” a fost solidarizarea tuturor păturilor sociale ale neamului românesc din vechea Ungarie, contri­buind în largă măsură la aceea unitate de simţire în toate acţiunile mari cunoscută sub numele „dela Vlădică până la opincă”.

Prin coborârea perma­nentă a intelectualilor în mijlocul poporului, prin serbările culturale de proporţii festive cu prilejul adunărilor generale ale despărţămintelor, prin memorabilele festivităţi dela congresele generale ale „Astrei”, intelectualii rămâneau în continuu contact cu poporul din care s’au ridicat, rămâ­nând neînstrăinaţi de el. Iar poporul a ajuns pentru întâia oară să se încreadă în „domni”, – domni ai lor în opoziţie cu vechii stăpâni de pământ, – şi să fie mândru de odras­lele ieşite din el. Mai înainte preoţii singuri se bucurau de această încredere. Adunările generale ale despărţă­mintelor unde ţărani şi intelectuali se prindeau în aceeaşi horă româ­nească şi cinsteau un pahar de vin la aceeaşi masă, cântând aceleaşi cântece, au contribuit în mare măsură la solida­ritatea naţională care a fost un element principal de rezistenţă în luptele naţionale.

Congresele generale ale „Astrei” au fost, în curs de decenii, nu numai manifestări culturale şi naţionale, prilej de întâl­nire a românilor din toate regiunile Ardealului şi Banatului, ci şi prilejuri de consfătuiri politice, de discuţii, de planuri de luptă pentru conducătorii cari, altfel şi altădată, nu se puteau aduna în număr atât de mare. După fiecare congres general al „Astrei”, cei cari partici­pau, sau cari citeau în ziare discursurile ţinute şi discuţiile ce au avut loc, rămâneau cu conştiinţa şi mândria naţională spo­rite. Umilinţa şi slugăr­nicia de vechi iobagi se topea tot mai mult în sentimentul demnităţii naţionale.

Activitatea şi reali­zările „Astrei” după unire. Am rezumat în cele de mai înainte activitatea şi realizările „Astrei” înainte de unire. Am dat un rezumat mai vast al activităţii sale din motivul că pe toate câmpurile de activitate enumerate, „Astra” a continuat să lucreze şi după unire. Din două motive uşor de înţeles. Întâiul: mijloacele de propagandă culturală întrebuinţate în trecut sunt de natură de a putea fi întrebuinţate încă multă vreme. Al doilea: nici unul din aceste mijloace nu a putut fi epuizat în trecut, puterile „Astrei”, mai ales mijloacele materiale, nefiind sufi­ciente pentru această epuizare. Nu a afirmat nimeni şi mai puţin noi, că în toate ramurile de activitate enumerate mai înainte „Astra” ar fi putut lucra prea mult. Unele au fost abea atinse. Po­menim, de-o pildă, corurile şi reprezentaţii teatrale săteşti; sau expoziţiile de artă ţără­nească; sau o solidă iniţiere în agricultura raţională, etc. Programul cultural al fundatorilor era aşa de mult cuprinzător încât nici azi, nici peste decenii, el nu va putea fi umplut. Luminarea şi îndrumarea maselor ţărăneşti întru creşterea puterilor spirituale şi etice pe de-o parte şi înar­marea lui prin cultură pentru un mai raţional şi omenesc trai material, – solidarizarea naţională printr’o conştiinţă mereu sensibilă şi trează, rămâne un deziderat permanent naţional, iar mijloacele pentru atin­gerea acestor scopuri mereu actuale.

S’a crezut de către unii după înfăptuirea unităţii naţionale că Statul român, Statul naţional, va putea lua locul Aso­ciaţiunii noastre şi a altor asociaţii de acest fel, de pe întreg cuprinsul ţării. Că grija culturii naţionale, a culturalizării maselor, o va avea şi împlini în viitor Statul naţional. Că „Astra” ca şi alte societăţi cul­turale, nu mai are nici un rost de existenţă.

Convingerea aceasta, apoi preocupările intens materiale, ca în oricare nouă aşezare de ţară, au făcut ca în primii ani după unire multă lume să nu se mai intereseze de „Astra”, să nu-i mai dea nici un concurs, ba dimpotrivă să fie atacată.

Totuşi conducerea „Astrei” şi-a continuat drumul şi în primii ani grei de după unire, convinsă că menirea ei nu s’a sfîrşit, ci că, dimpotrivă, crescând orizontul posibilităţilor, să-şi revizuiască programul căutând cari puncte ale lui au devenit mai actuale odată cu înfăp­tuirea unităţii naţionale. Nu au trecut mulţi ani şi societatea românească a înţeles că Statul naţio­nal nu poate să satis­facă toate necesităţile de cultură şi că iniţia­tivele particulare sunt cel mai mare sprijin al Statului naţional în opera de luminare a maselor. Astfel, după unire, „Astra” şi-a dat un nou Statut, o nouă orga­nizare, cu despărţăminte pe judeţe şi plăşi, cu centre culturale în comune, prevăzându-se şi descentralizarea pe provincii, în vederea unei cât mai bogate activităţi culturale în viitor. Această organizare poate fi so­cotită ca model pentru orice activitate cultu­rală pornită de o iniţiativă particulară».

 (va urma)