Pentru analiza bogatei activităţi a lui Agârbiceanu în cadrul Asociaţiunii ASTRA – după Marea Unire -, am selectat câteva repere din „Biobibliografia” acad. D. Vatamaniuc: «în luna mai 1922, „demisionează din conducerea Societăţii „Cultura poporului”. Consideră că activitatea culturală intră în atribuţiile „Astrei” şi că strădaniile altor societăţi duc la dispersarea forţelor ca şi la rivalităţi; în 1925 – ian. 25 participă la campania de presă în favoarea lui I. Slavici şi stăruie să i se decerneze Premiul naţional pentru proză; 4 mai, sărbătorirea lui Zaharia Bîrsan, la Cluj, sub auspiciile „Astrei”. Publică, în „Patria” articolul Zaharia Bârsan (Cu prilejul împlinirii alor 25 de ani de activitate teatrală). Apreciază că Zaharia Bârsan a îndeplinit, prin contribuţia sa la dezvoltarea teatrului în Transilvania, „o operă naţională”; 25 mai – Constituirea comitetului Secţiunii filologică-literară a „Astrei”; figurează ca „membru activ”, iar ca membri corespondenţi: L. Blaga şi Adrian Maniu; 28 aug.- Serbările „Astrei” la Reghin; este ales în comitetul central. În 1928 – 1 ian. Comitetul central al „Astrei” îl numeşte secretar literar al Secţiunilor ştiinţifice-literare; i se încredinţează şi redactarea, împreună cu H. Petra-Petrescu, a revistei Transilvania. De aici înainte, timp de un deceniu, se consacră activităţii culturale; 8 dec. Adunare generală a „Astrei” la Sibiu; prezintă Raportul general al secretariatului Secţiunilor literare-ştiinţifice. În 1929 – 1 ian. – ca urmare a crizei economice, conducerea „Astrei” ia hotărârea să suspende apariţia „Transilvaniei” şi a Bibliotecii poporale; Agârbiceanu încetează să mai fie secretar general salarizat. În acelaşi an, la 22 mai, este ales secretar al Secţiunii literară-filologică a „Astrei”; în 6-7 oct. Adunarea generală a „Astrei”, ţinută la Turda prezintă, ca secretar general, „Raportul general al secretariatului Secţiunilor literare-ştiinţifice şi, împreună cu G. Bogdan-Duică, Raportul Secţiei literare-filologice. În oct. organizează conferinţele în Cluj în cadrul programului de activitate culturală a „Astrei”; în 16 nov. publică, în „Cuvântul poporului”, din Sibiu, articolul „Acelaşi grai, acelaşi suflet”, cu menţiunea: „De la secţiile Astrei”. Inaugurează cu acest articol publicistica sa culturală, foarte bogată, la „foile poporale”; În 15 dec. ţine la Sibiu, în cadrul „Astrei”, conferinţa „Generaţie nouă”, în care dezvăluie răni ale „societăţii noastre de astăzi”. În 1930, apr. 24-26, la Congresul cultural al „Astrei” este ales secretar general al Congresului şi prezintă raportul: „Problema colaborării şi eventual fuziunei „Astrei” cu alte societăţi culturale”. Participă la diversele adunări generale, la: Caransebeş (12-14 nov. 1930), Sfîntul Gheorghe (13-14 sept. 1931), Deva (2-3 oct. 1932), Braşov (8-9 sept 1933), Tîrgu Mureş (8-9 sept. 1934), Satu-Mare (13-15 sept. 1935), Blaj (20-21 sept. 1936), Timişoara (11-13 sept. 1937). În februarie 1939, în şedinţa festivă a „Astrei”, ţinută la Sibiu, preia executarea Serviciului Social în judeţele din Transilvania şi Banat; participă la lucrări ca membru în comitetul central. În luna mai, secţiunile literare-ştiinţifice ale Astrei se întrunesc la Cluj în şedinţă plenară; Agârbiceanu prezintă Raportul secretariatului general. La 1 aprilie 1940, demisionează din postul de secretar general al „Astrei” şi din comitetul central. Conducerea „Astrei” îi aduce mulţumiri pentru munca desfăşurată, în cadrul societăţii, aproape 15 ani.

În 1936, Ion Agârbiceanu a publicat studiul „… – ASTRA * Ce a fost? – Ce este? – Ce vrea să fie? Necesitatea din care a răsărit „Astra”: «În acelaşi scop „Transilvania” şi-a schimbat cuprinsul, ca de-atâtea ori în vieaţa „Astrei”; azi publică material de tehnică culturală, material unitar pentru conferinţe, îndrumări, etc. Între principalele preocupări şi realizări ale ultimilor ani din vieaţa „Astrei” jubiliare, mai trebue să pomenim următoarele: prin secţiile sale ştiinţifice-literare a luat parte activă la alcătuirea şi discutarea proectului de lege pentru organizarea culturală; a ţinut cursuri serale pentru meseriaşi şi industriaşi, a iniţiat cercetări ştiinţifice asupra unor probleme de mare importanţă pentru românism, cum sunt: depopularizarea Banatului, cercetarea originii populaţiei din Secuime şi elaborarea unui program de muncă în regiunea secuizată, program care să angajeze Stat, autorităţi locale, partide politice, Bisericile naţionale şi iniţiativa particulară reprezentată, prin „Astra”.

Tot în ultimii ani, conducerea a înţeles să revină la cultul trecutului în clasa tinerimii, luând iniţiativa adunării materialului care priveşte acest trecut şi evocând figurile luptătorilor de alădată. Se strădueşte aceeaşi conducere de a se putea înfiinţa o regională a Astrei proprie Banatului, în primul rând pentru combaterea depopulării lui. Tot o realizare a Astrei din ultimii ani sunt Şcolile ţărăneşti, cari în 1936 s’au organizat peste 30 de bărbaţi şi două de femei.

Din simpla înşirare a celor de mai sus oricine se poate convinge cât de fără temeiu au fost acuzele ce s’au ridicat uneori împotriva „Astrei” pe motivul că „stagnează”, că nu munceşte, – acuze pornite chiar din rândurile intelectualilor cari după unire nu i-au mai dat „Astrei” nici un concurs nici moral, nici material.

Ce vrea să fie Astra în viitor? Din cele înşirate mai sus e limpede că „Asociaţiunea transilvană pentru literatura şi cultura poporului român” are programul de muncă bine stabilit pentru viitor, prin însăşi iniţiativele luate în ultimii zece ani mai ales şi care formează şi programul de lucru al prezentului: Directiva biopolitică în educarea maselor; Grija mare de sănătatea trupească şi sufletească a poporului, cu sfaturi şi îndrumări igienice; înfiinţarea pretutindeni a organizaţiei „Şoimii Carpaţilor”, cu corurile şi trupele lor teatrale; Continuarea şi intensificarea Şcolilor ţărăneşti; înzestrarea caselor culturale şi umplerea lor cu festivaluri făcute de elementele locale, sau din satul vecin; înmulţirea şi augmentarea bibliotecilor poporale, utilizarea mijloacelor de culturalizare din trecut; Continuarea şi sporirea actualelor publicaţii ale „Astrei” şi ale „Secţiilor” ei, o prelucrare şi o nouă ediţie a „Enciclopediei române”, cercetări monografice, ca la Măguri, în diferite regiuni ale Ardealului şi Banatului şi publicarea materialului adunat; adunarea şi păstrarea printr’un film sonor a cântecelor şi melodiilor de dans poporal ce se pierd mereu; o mare propagandă pentru păstrarea şi încetăţenirea pretutindenea a portului naţional; adunarea materialului istoric documentar care se pierde; continuarea şcolii ţărăneşti dela oraş la sat prin înfiinţarea unei însoţiri economice locale; problema Banatului şi a Secuimii; cursuri şi şezători pentru meseriaşii şi industriaşii români, pentru ţăranii rupţi din mediul sătesc şi stabiliţi la oraş; echipe de teatru şi coruri ţărăneşti, cel puţin la 3-4 sate unul; sprijinirea cu mai mari mijloace materiale a despărţămintelor dela graniţă etc. Cu un cuvânt: continuarea şi amplificarea programului de azi, schiţat în capitolul anterior. Şi, mai presus de toate: refacerea solidarităţii naţionale printr’o conştiinţă românească atât de vie, încât în cadrele „Astrei” să se poată aduna din nou toată suflarea românească aşa de divizată azi de luptele politice de partid.

Dacă „Astrei” nu i-ar reuşi în viitorul apropiat decât să refacă această solidaritate românească, să trezească simţul răspunderii, al respectării autorităţii, al disciplinii şi încă ar merita din plin sprijinul întregei societăţi româneşti. La respectabila-i vârstă de 75 de ani, ea e azi mai viguroasă ca ori şi când. Numai mijloacele materiale îi lipsesc.

Neamul românesc din Ardeal şi Banat îşi va face o datorie de onoare să-i dea aceste mijloace cu prilejul praznicului „Astrei”». (va urma)