Continuăm „ghidul” despre cum să te descurci, ca localnic sau ca turist, prin zona centrală a Sibiului, cu ceva foarte simpatic şi chiar interesant. Ştim cu toţii că, într-o zonă din aceasta, mult pozată, mult frecventată, cu mulţi vizitatori, în top în materie de excursii şi alte activităţi din acestea de, cum spune francezul, „loisir”, cam tot ce ai nevoie, e pe bani. Nu atât că nu ai încotro, cât că aşa eşti obişnuit.
Ţi-e foame? Nu mănânci pâine şi pateu şi sandvişul cu salam şi unt din traistă, ci ori te duci la o patiserie-covrigărie şi iei ceva rapid, ori te pui la o terasă şi comanzi ce e în meniu. Ţi-e sete? Nu mai ai sticla aceea cu apă după tine ci te duci iute la market şi iei ceva de domolit setea: apă plată sau cu bule, suc plat sau cu bule, bere chiar (eu recomand apa, dar voi faceţi cum vreţi). Sau iar căutaţi o terasă şi comandaţi ceva de băut, la preţurile de terasă, despre care am scris chiar recent. Sau vreţi doar să vă odihniţi picioarele? Păi, de regulă, se aplică iar faza cu terasa. Că dacă tot stai, ce-ar fi să iei şi o cafea, apoi zici că de ce să nu mănânci ceva, iar apoi, logic, îţi vine cheful de băut. Şi desigur, pentru toate acestea, adică stat, mâncat, băut, plăteşti. E o chestie, să-i zicem, de marketing şi promovare locală. Şi aşa tu contribui la prosperitatea iniţiativei particulare, a IMM-urilor şi a economiei locale. Dar v-aţi gândit că sunt locuri unde, dacă aveţi chef, puteţi să staţi aşa, cât vreţi, fără să plătiţi? Şi nu neapărat într-un parc plin de trotinetişti, biciclişti, dar răcoros totuşi, din cauza copacilor? Uite, aici vă vom spune unde vă puteţi odihni, de la gară până dincolo de centru, liniştiţi şi moca, la soare sau chiar la umbră.
Zona Gării, doar pentru cei îndrăzneţi şi cu nervii tari
Pornim dinspre Gară. De fapt nu pornim, ci suntem chiar în Piaţa 1 Decembrie 1918, loc mai cunoscut de sibieni sub numele mai logic de Piaţa Gării. Cât am stat de o cafea de la un automat din zonă (1,5-2 lei, nu pupaţi aşa preţ prin centru) am observat că aici sunt mai multe puncte de odihnă cu bănci şi chiar cu umbră.
Sunt, astfel, băncile aflate chiar în faţa gării, între intrare şi fostul dispensar CFR. Dar nu v-aş sfătui să staţi acolo. O dată, bate soarele şi a doua dată, acolo e locul de adunare pentru obişnuiţii locului, de la şmecherimea zonei feroviare la ceva semi-homeleşi tradiţionali. Mai poţi sta sub copacul din spatele Capelei Crucii, asta doar dacă nu e ocupat. E şi o zonă de umbră, pe partea cu Uzina Electrică, bănci sunt destule, dar tot aşa, e bine să fii cu ochii în patru chiar dacă obişnuiţii sunt ceva mai liniştiţi şi chiar sunt şi câţiva turişti la odihnă cu bagaje cu tot, aşteptând vreun taxi. Micul scuar cu bănci de la intersecţia cu Uzinei e aşa şi aşa. Dar depinde de perioada zilei. Oricum, acolo pontul este să nu dai impresia că eşti străin de loc, că atragi atenţia.
Oraşul de Jos, din Parcul Gării până pe Turnului
Da, parcul Gării încă mai există. Adică o bucată infimă din el, între străzile 9 Mai şi Teclu. Loc umbros şi destul de ocupat, mai ales de localnici care îşi aduc aici copiii, nepoţii şi căţeii sau doar stau. Este tot aşa, un loc de relaxare mai mult „de cartier” decât turistic, dar zona e destul de liniştită. Oricum, mai liniştită decât lângă gară. E şi destulă linişte, că trafic nu prea e. Sau, dacă vrei ceva mai istoric, parcurgi întregul 9 Mai şi ajungi la Dragoner (intersecţia cu Ocnei). Acolo e deja ceva mai „domnesc”, că strada a devenit şi devine destul de turistică, cu cafenele şi terase. Este locul unde era, înainte de a fi demolată în anii '80, Straja Dragonilor. Numai că pe la amiază cam bate soarele. Dar de aici poţi ajunge uşor pe centru.
Dacă te ambiţionezi să înaintezi, ajungi la „Coroana” de care am tot scris, adică piaţeta aceea cu clădiri abandonate, arteziană mare şi bănci de lângă „Timiş(ul)”. E un loc OK, răcoros dacă merge fântâna şi de aici imediat ajungi ori în Huet, ori în Piaţa Mare. Un loc similar, dar mai micuţ, este tot pe Turnului, la intersecţia cu Târgu Peştelui, unde e şi cişmea cu apă. De acolo poţi ajunge la Piaţa Cibin.
Oraşul de Sus, de la Olahus până pe Victoriei inclusiv
Dar poate nu te interesează Oraşul de Jos, ci vrei să mergi ca orice turist respectabil iubitor de Sibiu, prin centru. Ei, aici e ceva mai greu. Nu atât că e lipsă de locuri (avem parcurile, de pe Tineretului, Coposu, Cetăţii, Teatru, ASTRA, dar acum nu discutăm de ele, poate altădată) cât că nu prea sunt, cum se spune „friendly”. În general, nu ştiu cum se face, dar cam toate locurile „de stat” sunt în soare.
Da, se mai foloseşte, cumva, soclul statuii lui Olahus din faţa ruinelor retrocedatului Liceu Pedagogic, că e şi cu ceva copaci şi umbră. Dar e cam în mijlocul străzii şi destul de incomod.
Dar poţi să stai, în soare, ce-i drept, în Piaţa Mică (să vezi chioşcurile cu mărunţişuri turistice sau maşinile parcate „la botul calului”. Sau în Piaţa Huet, unde iar sunt nişte băncuţe împrăştiate, chiar umbroase, dacă nu sunt ocupate de turişti. Puteţi sta şi unde stau cei de la „Vă vedem”, chiar dacă nu sunt bănci, dar asta numai în afara intervalului orar ocupat de ei. Să nu credeţi că iar fac mişto de ei, pe bune, acolo stau oamenii ca la cinema, mai mănâncă, mai beau o apă... Că doar nu s-or duce în Piaţa Mare, unde te poţi relaxa doar când e nor, că băncile sunt în plin soare din toate poziţiile, iar pe „cercurile” acelea ce acoperă vechile gropi de provizii (din care nu se vede nimic) poţi face omletă sau grătare pe vremea asta. Chiar dacă e impracticabil acum, vara, le-am pomenit şi pe ele. Nu de alta, dar seara e agreabil, asta dacă nu e vreun festival prin zonă, să fie ocupat de spectatori, că tot e gratis.
Acum, pe Pietonala Bălcescu, care e de fapt o stradă. Pe ici pe colo, dacă eşti atent, sunt băncuţe. Ocupate, de regulă. Că e centru. La fel ca cele din zona artezienei de la telefoane, unde la fel, e veşnic ocupat, mai ales de cei care stau în zonă şi privesc spectacolul străzii.
Dar aici ai şi terasele, aşa că sfatul meu e ori să te opreşti la una din ele, ori să mai faci ceva paşi până în Parcul ASTRA. Că are şi WC şi ţâşnitoare.
Un loc ascuns, uitat cam de toată lumea, mai ceva ca parcul de pe str. Litovoi, să zicem, este locul numit „la lighean”. E în faţa Casei de Cultură, în Piaţa Unirii, lângă monumentul numit „Memorialul 1989”. De fapt acolo era o arteziană, dar care, devenind nefuncţională, a rămas aşa, abandonată. Arborii au crescut făcând un acoperiş umbros şi plăcut acum, pe căldură. Da, te mai poţi învecina cu o mamă care-şi schimbă copilul sau cu 2-3 sociali care mai consumă una-alta. Însă nu e o regulă. Mai puteţi sta pe Victoriei, la cele două statui, Oberth sau Coşbuc, unde e soare şi umbră şi lumea aşteaptă autobuzul. Şi gata.
Dacă v-a plăcut ideea de a sta unde sunt locuri de stat, e bine. Dacă nu, urmaţi calea clasică: parcuri, terase, cafenele. Succes!
