Duminica, în micul sat Răvășel din comuna Mihăileni, alegerile prezidențiale au fost mai mult decât un simplu exercițiu democratic. Într-o atmosferă calmă de primăvară, localnicii au pornit mai întâi spre biserică, iar apoi, cu pași liniștiți, s-au îndreptat către secția de votare. A fost o zi în care tradiția, credința și speranțele pentru un viitor mai bun s-au întâlnit la urne.

Votul, între rugăciune și decizie

Pentru locuitorii din Răvășel, votul a fost un gest cu valoare simbolică și personală. Oamenii au venit în haine de duminică, mulți însoțiți de familie, și au tratat scrutinul cu aceeași seriozitate cu care tratează sărbătorile religioase. Ziua a început la biserică, unde s-au rostit rugăciuni pentru pace și pentru bunul mers al țării. Apoi, după slujbă, s-au dus să își exprime opțiunea.

„Am mers pentru a aduce România din nou pe făgașul cel bun, cum a fost odată”, a spus Vasiu Bian, care a votat alături de soția sa. „Sperăm să se schimbe totul în bine. O Românie liberă și prosperă, asta ne dorim cu toții.”

Ce au avut oamenii de spus

Din discuțiile purtate în fața secției sau pe ulițele satului, s-a simțit clar dorința de schimbare, dar și o oboseală adunată în ani de promisiuni neîmplinite. Dumitru Moldovan a spus că a ales „cu gânduri deschise un candidat independent”, așteptându-se ca acesta să reducă pensiile speciale, corupția și birocrația excesivă. „Am apreciat ce a făcut Băsescu în criza din 2009. Cred că și acum ar fi nevoie de o măsură la fel de hotărâtă. Poate un premier ca Bolojan ar fi potrivit.”

Pentru Ioan Dogan, votul a fost un act de protest față de situația grea a agricultorilor: „Votez pentru un trai mai bun. De 30 de ani nu a făcut nimeni nimic. Eu dau 3 milioane pe sămânță și vând porumbul cu 50 de bani. Cum să nu falimentez? Toți promit până ajung la ciolan.”

Elena Bian a vorbit despre nevoia de reconciliere într-o societate din ce în ce mai divizată: „Avem nevoie de pace și liniște între oameni. A fost greu să ne hotărâm cu cine votăm, dar sperăm că am făcut alegerea cea mai bună.”

Ana Oarga, în vârstă de 74 de ani, a mers la vot alături de soțul ei. Cu emoție în glas, a mărturisit: „Să dea Dumnezeu să fie bine în țara asta, să se întoarcă copiii și nepoții noștri acasă, așa cum era altădată.”

România tăcută, dar hotărâtă

Răvășelul nu a ieșit în evidență printr-o prezență record sau prin agitație, dar exact în această liniște s-a ascuns semnul unei Românii profunde: acea Românie care nu face zgomot, dar care încă votează, încă speră și nu a renunțat la ideea că ceva se poate schimba. Chiar dacă dezamăgirile sunt vechi, iar sărăcia pare tot mai greu de învins, oamenii nu și-au pierdut complet încrederea în procesul democratic.

Pentru Răvășel și pentru satele ca el, România are încă o șansă atâta timp cât, într-o duminică liniștită ca cea de ieri, oamenii se ridică de la rugăciune și merg să-și facă datoria.

Foto: Răzvan NEGRU