Ziua Internațională a Arhivelor. Cum arată cel mai vechi document al Sibiului

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

De Ziua Internațională a Arhivelor, 9 iunie, cotidianul TRIBUNA a fost primit în cel mai vechi sediu al Arhivelor Naționale din România, cel din municipiul Sibiu. Este clădirea construită în 1923, exact în scopul pe care îl servește și astăzi. Cu sprijinul conducerii Serviciului Județean Sibiu al Arhivelor Naționale, prezentăm cele mai vechi documente din istoria orașului de pe Cibin.

Serviciul Județean Sibiu al Arhivelor Naționale păstrează un patrimoniu documentar de importanță excepțională pentru istoria orașului, a Transilvaniei și a spațiului românesc, conservat impecabil încă de la începuturi datorită preocupării sașilor sibieni, care au depus o muncă de arhivă excepțională. Un loc aparte în arhivele sibiene îl ocupă documentele medievale.

Cel mai vechi document: 1292. Și un inventar din 1546

Cel mai vechi act păstrat în Arhivele sibiene este un document din 1292, în limba latină, care menționează atestarea primului spital de pe teritoriul actual al României, cel de la Sibiu. Acesta arată exact ca în momentul în care a fost emis de autoritățile vremii, iar sigiliul este intact. Documentul nu poate fi văzut decât în situații speciale.

Pe strada Azilului din Sibiu, la nr. 4, a funcționat primul spital din România. Acum este o biserică-hală, integral din cărămidă. Nava bisericii azilului apare ca o sală de spital medieval. Au existat aici camere care comunicau cu nava la nivelul parterului și cu spațiile de la etaj.

Al doilea act, în ordinea vechimii, aflat la Sibiu este, de fapt, cel mai vechi inventar documentar din România, întocmit în anul 1546. A fost realizat de Christian Pomarius, notar al orașului, care a întocmit atunci inventarul arhivei din Sibiu, intitulat „Regestum literarum in cellas ordinatarum”, 1546. Păstrat în original și redactat în limba latină, este prima lucrare de acest gen din țară și cel mai vechi inventar de arhivă cunoscut până în prezent. De asemenea, de o vechime semnificativă sunt documentele de stare civilă, întinse pe mai multe secole. Acestea oferă posibilitatea sibienilor și celor din zonă să afle informații despre înaintașii lor.

Un alt document istoric, în fapt o lucrare, este „Coligatul lui Conrad Haas de la Sibiu despre tunuri și rachete – 1400-1569”. În acest moment, la Sibiu se află o copie a lucrării, originalul aflându-se la București, la Arhivele Naționale, pentru restaurare.

Coligatul conține trei manuscrise: o carte a focurilor de artificii, o carte despre tehnica militară cu ilustrații și manuscrisul lui Conrad Haas, cu ilustrații. Opera lui Conrad Haas cuprinde desene și descrieri ale rachetelor, artificiilor și unor echipamente de artilerie, precum și rețete de praf de pușcă. Conrad Rudolf Haas (n. 1509, Dornbach, lângă Viena – d. 1576, Sibiu) a fost un militar și inventator de origine austriacă, precursor al zborului cu racheta. A imaginat la Sibiu tehnica rachetei în trepte.

Semnificația zilei de 9 iunie

Astăzi, 9 iunie, în întreaga lume este sărbătorită Ziua Internațională a Arhivelor. Această dată amintește de fondarea Consiliului Internațional al Arhivelor (ICA) în anul 1948, sub egida UNESCO. În 2026, sărbătoarea face parte din cea de-a opta ediție a Săptămânii Internaționale a Arhivelor (IAW2026), desfășurată în perioada 8-12 iunie. De menționat că Ziua Națională a Arhivelor în România este sărbătorită în fiecare an pe 31 octombrie. Această dată a fost aleasă în amintirea anului 1862, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat un decret prin care Arhivele Statului au fost unificate sub o singură administrație.

Scurt istoric al instituției sibiene

Serviciul Județean Arhivele Naționale Sibiu este o instituție publică din cadrul Ministerului Administrației și Internelor care, în baza Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996, administrează Fondul Arhivistic Național pe teritoriul județului Sibiu, asigurând accesul publicului la informația documentară de interes științific și practic și având atribuții de îndrumare și control la toți creatorii și deținătorii de arhive de pe raza județului. Instituția sibiană adăpostește un tezaur arhivistic de circa 5.000 de metri liniari de arhivă și peste 350 de fonduri și colecții, precum și o bibliotecă documentară formată din peste 54.000 de volume. Documentele deținute de Arhivele Naționale din Sibiu au fost create începând cu secolul al XIII-lea și până în zilele noastre, potrivit arhivelornationale.ro. Cea mai veche mențiune asupra existenței și organizării arhivei sibiene datează din 22 iunie 1476, cu o încercare de întocmire a unui inventar pentru arhiva existentă, din care s-a păstrat doar un fragment.

Primul spațiu amenajat al arhivei din Sibiu a fost cumpărat de autoritățile orașului în 1545 pentru sediul primăriei. Petrus Haller, primarul orașului, este inițiatorul primelor norme legate de reorganizarea arhivei sibiene.

În anul 1876, prin eforturile susținute ale lui Franz Zimmermann, arhivar cu pregătire superioară, arhiva sibiană devine instituție publică, deschizându-și porțile pentru cercetători și fiind mult timp singura arhivă publică din Transilvania.

În anul 1923, Arhiva Națională se mută din incinta primăriei în clădire proprie, prima construcție din țară destinată păstrării și conservării patrimoniului arhivistic, pe strada Arhivelor nr. 3, unde se află și astăzi.

În aprilie 1969, Arhivele Statului au fost organizate în filiale. Legea 16/1996 a schimbat denumirea inițială de Arhivele Statului în Arhivele Naționale, iar pe cea de Filială Județeană în Direcție Județeană. Ca urmare a restructurărilor intrate în vigoare la 25 noiembrie 2009, direcția județeană a devenit serviciu județean.

Arhivele Sibiu participă activ la viața științifică și culturală a orașului Sibiu, prin organizarea de expoziții proprii și în colaborare cu alte instituții culturale, prin participarea la acțiuni culturale, simpozioane, emisiuni TV și radio, studii și articole apărute în publicații de specialitate și în presă, contribuind la valorificarea tezaurului arhivistic.

Funcționarii Arhivelor sibiene se prezintă

„Arhivele Naționale din Sibiu păstrează documente începând cu secolul al XIII-lea. Demonstrează grija înaintașilor noștri față de acestea…” – Florin Tiberiu Cergă, arhivist

„Să lucrezi trei decenii printre arhive înseamnă să iubești oamenii și istoria lor, nu doar hârtiile îngălbenite de timp.” – Angela Maria Stănilă, legător manual

„Fiecare om lasă în urmă urme ale trecerii sale prin lume. Uneori sunt documente, fotografii sau scrisori, alteori sunt simple însemnări, mesaje ori obiecte păstrate de-a lungul timpului. Fără să ne dăm seama, toate acestea formează o mică arhivă personală, o mărturie a gândurilor, preocupărilor și experiențelor noastre.

Când auzim cuvântul «arhivă», ne gândim adesea la rafturi pline de dosare sau la încăperi în care sunt păstrate documente vechi. În realitate, arhiva înseamnă mult mai mult. Ea reprezintă memoria unei persoane, a unei comunități sau chiar a unei epoci, păstrată sub diferite forme și transmisă peste ani.” – Marius Eugen Gherghel, consilier superior

„De ce sunt arhivele importante pentru mine? Arhivele nu sunt doar depozite de documente vechi. Pentru mine, ele reprezintă o legătură directă cu oamenii care au trăit înaintea noastră și cu poveștile lor.

De ce sunt arhivele importante pentru comunitate? Pentru comunitate, arhivele reprezintă memoria instituțională și istorică a societății. Ele păstrează documente care permit cetățenilor să își cunoască originile, să își reconstituie istoria familiei, să își dovedească drepturile și să înțeleagă evoluția localităților în care trăiesc.” – Anca Barb, consilier asistent.

Foto: Răzvan Negru