Tu dai din milă, ei iau cu silă, sau cum să vandalizezi containerele de haine

Cei din zonele unde sunt amplasate containere pentru colectarea de îmbrăcăminte (şi alte obiecte) pentru cei săraci, sunt aproape obişnuiţi cu peisajul din jurul acestora. Mai ale când câte un trib de homeleşi trece prin zonă pentru aprovizionare. Adică peisajul arată ca în imagine: haine scoase, răvăşite, aruncate după ce aceştia s-au autoservit sau nu din ele.

Bun, înţelegem că această categorie nu le prea are cum comportamentul civilizat, cu minima educaţie sau măcar cu păstrarea aparenţei de sărac şi de treabă. Că ştii, tu pui acolo din milă sau pentru că nu ai unde să-ţi arunci ce ai în plus prin dulapuri, cu speranţa că, undeva, cineva, rupt din ilustraţiile din cărţile vechi pentru copii, care îşi duce traiul de azi pe mâine se va bucura de surplusul tău. De fapt ăsta e şi scopul amplasării acestor containere: să dea cine are ca să se bucure cine nu are.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

OK, de regulă, prima parte se îndeplineşte fără probleme: dă cine are, indiferent dacă cu drag, cu milă sau doar ca să se scape de ele. Numai că partea a doua are de suferit la imagine. Apare superfamilia de „sociali” din categoria celor care îi vezi în faţa ta cu trei saci enormi de PET-uri la centrul de colectare, pe care pe lângă că-l murdăresc de e ca la porci (în măsura în care sărmanii porci varsă bere şi sucuri pe jos), mai şi blochează automatele). Îi aruncă pe cei mici ai lor în semi-înăuntrul containerului, pe care-l răvăşesc, aruncând afară, la întâmplare, orice. Apoi selectează din „ofertă”, restul abandonându-l la locul sinistrului.

Nu mai pun întrebări stupide despre ce e de făcut, pentru că oricum nu se face nimic. Rămâi doar cu un gust ciudat, te întrebi ce NU fac cei care ar trebui să se ocupe cu păstrarea ordinii în acest super-Sibiu (Apropo, lăsaţi aia cu „nu avem ce le face”, nu ţine. Aveţi ce le face). Eventual îi mai compătimeşti pentru faptul că smartfoanele lor nu sunt chiar de ultimă generaţie, şi te miri de contrastul dintre vocile plângăcioase atunci când cer şi sonorul ridicat atunci când îşi înjură copiii pe stradă.