Studentă la 90 de ani, cu patru căsnicii la activ: „Mie îmi place viața”

O femeie în vârstă de 90 de ani, studentă în anul al treilea la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, a devenit subiectul unei postări publicate de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, care i-a adus în atenția publicului povestea de viață impresionantă și dorința de a studia, în ciuda numeroaselor încercări prin care a trecut.

„Mie îmi place viața”, spune Amalia-Susana Tușa, protagonista relatării. La o vârstă la care majoritatea oamenilor preferă plimbările în parc, ea continuă să meargă la cursuri.

Potrivit postării universității clujene, viața nonagenarei a fost marcată încă din copilărie de greutăți: La doar trei ani, a suferit o encefalită severă care i-a afectat temporar vorbirea și mobilitatea.

Anii de după război au adus o nouă lovitură pentru familie. Tatăl său, fost polițist, a fost arestat în contextul represiunilor politice de la sfârșitul anilor ’40 și a stat în detenție timp de un an și opt luni, fără ca vreo vină să-i fie dovedită. „Originea socială conta enorm atunci. Din cauza asta nu am putut face facultatea la timp. Am fost dată afară chiar din examenul de admitere”, își amintește ea.

În ciuda acestui episod, nu și-a pierdut optimismul, spunând că are darul de a-i scoate pe ceilalți din stări dificile. Își amintește cum a reușit să ajute un coleg să depășească moartea soției: „Era aproape să plângă de fiecare dată când venea. Mi-am spus că trebuie să-l scot din starea aceea. A fost atât de frumos când l-am văzut zâmbind!”

Viața personală a fost, la rândul ei, destul de zbuciumată. Prima căsătorie, încheiată la 19 ani, s-a soldat cu un divorț dificil, într-o perioadă în care astfel de decizii erau stigmatizate social. Au urmat alte trei căsnicii, marcate de pierderi și suferințe: un soț marginalizat politic, care a murit într-un accident, altul răpus de boală și, mai târziu, o relație toxică.

De-a lungul vieții, a trecut prin război, lipsuri și nedreptăți, dar și prin probleme de sănătate, inclusiv un diagnostic de scleroză multiplă. Cu toate acestea, spune că nu și-a pierdut credința și voința : „Curajul nu înseamnă că nu tremură nimic în suflet. Tremură. Dar trebuie să învingi!”

Astăzi, ca studentă, privește critic spre generațiile de tineri: „Nu sunt suficient de curioși. Uneori nu întreabă, nu insistă să înțeleagă”, afirmă ea, adăugând că lipsa de punctualitate și de bune maniere este tot mai frecventă. „Ce nu s-a schimbat? Minciuna. Și răutatea.”

Deși este greco-catolică practicantă, studiază la facultatea ortodoxă în urma unui proiect comun între instituție și centrul din care face parte, oportunitate pe care o consideră o recuperare a unui vis din tinerețe. Credința rămâne elementul central al vieții sale, iar ea spune că simte că Dumnezeu „își ține mâna deasupra capului” ei.

Privind în urmă, consideră că toate încercările au avut un rol formator. Dacă ar scrie o carte despre viața sa, titlul ar fi „Supraviețuire”.

Sursa foto: UBB Cluj