Municipiul Mediaș este al doilea din județul Sibiu, fiind polul de dezvoltare economico-socială din nordul ținutului sibian. Aflat la numai 55 km de Sibiu, Mediașul a fost atestat documentar la 1267 (3 iunie), fiind pentru prima data numit oraș - civitas la 1359, în urmă cu 665 de ani. Puțini sibieni cunosc trecutul orașului de pe malurile Târnave Mari, mulți rezumându-se la vizitarea „Castelului”, fără să cunoască faptul că în biserica fortificată Sf. Margareta a fost închis domnitorul Vlad Țepeș (în 1476, după un conflict cu regele Matei Corvinul), și tot aici, principele Transilvaniei Ștefan Báthory a aflat vestea alegerii în înalta funcție de rege al Poloniei. Un capitol aparte din istoria Mediașului o reprezintă istoria presei locale, care se întinde pe parcursul a peste 150 de ani. În 2003, apărea la Mediaș volumul „Contribuții la istoria presei medieșene”, îngrijit de istoricul Helmuth Julius Knall, lucrare elaborată sub egida Forumului Democrat al Germanilor din Mediaș, Primăria Municipiului Mediaș și Asociația Istoricilor din Mediaș. Dedicat memoriei lui Titus Andronic, Petru Bobei, Molnár Attila și George Togan, volumul are coperta semnată de artistul plastic medieșan Adrian Matei a apărut cu sprijinul Departamentului pentru Relații Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului României, fiind o ediție bilingvă a conferințelor susținute la simpozionul „130 de ani de presă medieșană”, care s-a desfășurat în 11 octombrie 2003, la Casa Schuller din Mediaș. Puțini sibieni au auzit de unul dintre cei mai prolifici și cunoscuți poeți ai Mediașului, Titus Andronic (1934 - 2000), care în acest an va fi sărbătorit cu ocazia a 90 de ani de la naștere. Viața culturală a Mediașului a renăscut în a doua jumătate a secolului trecut și datorită lui Titus Andronic, el fiind unul din fondatorii cenaclurilor literare „Octavian Goga” (1960) și „Aron Cotruș” (1983).

Începuturile presei medieșene se datorează gânditorului umanist, istoricului, profesorului și preotului luteran sas Stephan Ludwig Roth, născut în 24 noiembrie 1796 la Mediaș. În una din scrierile sale din 1843, este consemnat apelul (conferința istoricul Helmuth Julius Knall): «„Către poporul meu! O propunere pentru editarea a trei ziare separate pentru agricultură săsească, meserii săsești, chestiuni școlare și bisericești”. O astfel de publicație ar fi necesară, deoarece „fără povățuire și lămurire, fie numai prin învățătură, fie prin exemplu sau prin amândouă, nu pot fi gândite progrese însemnate …”. „Revistei pentru țărani” nu-I vor lipsi temele: creșterea vitelor, pomicultură, legumicultură, viticultură, creșterea viermilor de mătase, farmacia casnică pentru oameni și vite, buruieni, prejudecăți țărănești, mercurial, rapoarte privind starea culturilor, târguri, silvicultură, insecte dăunătoare, apicultură, mașini, ș.a. Propunerea lui Roth pare să fi fost acceptată, deoarece, încă din 1844, a apărut un supliment la ziarul „Vestitorul transilvan” sub titlul „Supliment al Transilvaniei pentru agricultură și meserii în Transilvania”, care a fost scos în același an de către Josef v. Benigni sub denumirea modificată de „Foaie populară germane pentru agricultură și meserii în Transilvania” (1844-1847). A participat activ la Revoluția din Transilvania, din 1848, susținând consecvent frăția și egalitatea în drepturi a tuturor naționalităților, precum și desființarea iobăgiei fără răscumpărare plătită de țărani. Într-o scrisoare transmisă lui George Bariț (la 20 martie 1848), Roth scria: «Pentru mine, diversele naționalități nu sunt decât fragmente ale unui tot mai mare, iar furia luptelor pentru limbă o socotesc drept o decădere din umanitatea maltratată și pe cale de a apune în haosul atâtor rătăciri». Arestat la 21 aprilie 1849 (la Moșna), este condamnat la moarte, sentința fiind executată la trei ore după ce a fost pronunțată de „tribunalul de sânge” al nobililor de la Cluj pentru „înaltă trădare”. În scrisoarea adresată celor 5 copiii minori ai săi, rămași singuri (soția murind în același an!) el menționează: «Am avut cele mai bune gânduri pentru nația mea, fără să fi voit răul celorlalte națiuni».

Abia în primăvara anului 1865 a putut să apară o nouă foaie de specialitate sub redacția lui Peter Josef Franck, „Revista transilvană pentru comerț, meserii și agricultură”. Ea a avut și un supliment „Recolta de Spice” (1866), care și-a întrerupt apariția din lipsă de colaboratori! În a doua jumătate a sec. XIX-lea; Mediașul cunoaște o dezvoltare accelerată, introducându-se iluminatul public stradal (în 1863), deschizându-se școala agricolă – Ackerbauschule (în 1871), inagurându-se gara (1872), deschizându-se Școala orășenească de meserii (1873) și punându-se bazele viitoarei industrii ușoare locale: fabrica de pielărie Karres (1881), fabrica de postav și textile (1888), Cooperativa de economii și credit (1893), fabrica de salamuri și conserve (1895). La Școala Agricolă Mediaș s-au ținut cursuri de perfecționare pentru dascălii din școlile elementare, în 1876 (între 18 – 25 aprilie) participând 39 de dascăli, din care 30 sași și 9 români. Din „Foile agricole” se pot afla multe evenimente și manifestări care au avut loc la Mediaș. Este edificatoare scrisoarea unui cititor apărută în nr. 8 din august 1873, având titlul: „Bătrânii și oamenii progresului printre agricultorii din Transilvania”. Reproducem pasaje selectiv: «Stimate domnule redactor! Desigur că și dumneavoastră ați observant, de când ne aparțineți, că agricultorii noștri și prietenii agriculturii se impart în principal în două partide - bătrânii și oamenii progresului … Oamenii îndrăzneți ai progresului (doresc) … ca Transilvania să aibă cât se poate de repede … progrese; ei uită însă de cele mai multe ori că progresul economic s-a realizat în toate timpurile și în țările numai treptat, dar atunci cu atât mai sigur și că nici pentru Transilvania nu poate exista altă cale … În categoria „bătrânilor”, care nu renunță la felul de a fi și de a lucra al strămoșilor … intră cu câteva excepții, cei mai mulți țărani ai noștri, și mulți dintre dascălii, preoții și orășenii noștri … Însă numărul „bătrânilor” a scăzut cu mult în ultimii ani de nevoi, tocmai pentru nevoia i-a adus la convingerea clară sau neclară că modul de funcționare a agriculturii lor trebuie să se schimbe dacă nu vor să se prăpădească. Scrisoarea se termină cu îndemnul: „Domnule redactor, nevoia a înlăturat, în cercuri largi ale țărănimii noastre, neîncrederea cu care erau întâmpinați toți, în special străinii, care dădeau sfaturi în legătură cu agricultura. De aceea publicația dumneavoastră se răspândește atât de repede și este primită cu atâta bunăvoință în casele țăranilor de modă veche. Ziarul dumneavoastră a răspuns până acum încrederii acordate; rămâneți pe drumul de până acum al progresului potrivit timpului, un progres fără mari răsturnări, promovat în toate articolele diferiților colaboratori și nu țineți seama de părerea celor care vor răsturnarea cu orice preț. Doar un singur lucru vreau să vă rog, scutiți-i pe oamenii noștri de la țară cât se poate de mult de cuvinte străine. Vi se acordă multă încredere, dar nu obosiți nici acolo unde ziarul dumneaavoastră este încă primit cu neîndredere”».

În ajunul zilei de 8 Martie, constatăm că în istoria Mediașului nicio femeie nu a candidat și implicit nu a fost aleasă în funcția de primar, pe lista personalităților medieșene regăsind câteva femei care au devenit celebre în domeniul lor de activitate: Ruxandra Sireteanu - Constantinescu (19 sept. 1945, Mediaș – 1 septembrie 2008, Frankfurt pe Main) a fost biofiziciană româno-germană, șefa grupului de Psihofizică de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Creierului și profesor titular al catedrei de Psihologie Fiziologică/ Biopshihologie de la Universitatea Johann Wofgand Goethe din Frankfurt pe Main; fiica doctorului Modest Sireteanu și a soției Eva (născută Oberth), a fost absolventă a facultății de Fizică - Universitatea București (1968), în perioada 1968-1972 lucrând ca biofizician la Centrul de Radiobiologie și Biologie Moleculară și asistent stagiar la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie București, din 1972 stabilindu-se în Germania. Actrița și cântăreața Doina Limbășanu (n. 1949, trăiește în Bavaria, în prezent). Margareta Keszeg (n. 1965, Mediaș) a fost atletă română, specialist în cursele de semifond, printre multele medalii de aur câștigate fiind și cea de la Campionatul European de Cros (1994) cu echipa României; în 2004 a primit Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a. Nu întâmplător, am lăsat prezentarea doamnei Mihaela Tatu (născută în 7 aprilie 1963, Mediaș), cunoscuta realizatoare și moderatoare de emisiuni TV, cele mai celebre fiind: „Viața bate filmul” (Pro TV - 2000), „De 3x femeie” (Acasă TV - 2001) și „Celebri sau nu” (Antena Stars - 2008).

Site-ul domniei sale are ca motto: „Ești ceea ce alegi tu să fii. Nu există vârstă pentru un nou început!”, prezentându-se simplu: «De 5 ani sunt trainer acreditat ANC în Tehnica și Arta Livrării Discursului. Adică „antrenor” pentru limbajul paraverbal și nonverbal. Adică … și mai adică dicție, intonație, ritm, volum, gestionarea emoțiilor, respirație, improvizație, calibrarea energetică la public, contact visual, atitudine … Mai precis învăț oamenii cum să ajungă la sufletul celor din jur printr-un discurs. Totodată sunt voice over la desene animate și audiobook-uri, speaker motivațional, moderator la diverse evenimente, dintre care Business Days unde sunt moderator permanent. Sprijin tot ceeace înseamnă „redescoperirea și conservarea frumuseții limbii române” și acțiunile clubului Toastmasters la nivel național. Toate acestea după ce timp de 22 de ani am reprezentat cu un soi de mândrie Mass Media românească: 3 ani de radio (locul 2 pe țară pentru cea mai bună voce radiofonică feminină), iar restul de 19 ani în televiziune. (…) Pe lângă toate acestea, am devenit imaginea mai multor campanii care vin în sprijinil femeilor, cât și al copiilor. În acest moment, sunt imaginea campaniei „Navitron - Protejează-ți copiii pe Internet”. Acțiunile la care particip, mă fac să mă simt utilă în această existență. (…)».

Sunt ferm convins că tinerii jurnaliști medieșeni ar avea ce învăța de la doamna Mihaela Tatu!

Și totuși o întrebare aș adresa-o: cât politicieni au urmat cursurile celebrei doamne a jurnalisticii medieșene și naționale? Studiindu-i prezentarea o recomandăm majorității politicienilor dornici a fi în prim planul scenei politice, mulți dintre aceștia necunoscând nicio strategie de a ajunge în sufletul auditoriului, prin discurs! O cunoașteți pe Mihaela Tatu?

Marius HALMAGHI