Nu se poate să asculţi şi, apoi, să povesteşti basme în două limbi contra-fonice. Contra-facerea trecutului nu are fonetică ascunsă în politica vorbită: cine aude compromiterea din discursurile la indigo, când tocmai speram că Europa este apărată, prin difuzie apolitică şi ambalată într-o realitate nediscursivă? Nu există istorie complementară pentru "fonetiştii" rasiali, decât prin regimul fascist, ideologizat la Kremlin şi care a devenit (impus) tratamentul prin nazificarea unui popor distorsionat prin selectare, tot de la Kremlin.
Confundăm, pe graniţa reală dintre două limbi inconfundabile, fâşia de nisip dintre cuvintele nimănui, pe unde trece vorbirea clandestină. Este o confuzie, când asculţi şi povesteşti, în acelaşi timp. Este aroganţă, de prea mult acceptată, sub formă de coabitare prin demagogia unui individ speriat de sine, din moment ce este "sincer", precum o ofertă în contra-măsură, încercând să distorsioneze răbdarea Istoriei prin selectarea trecutului. 
Este inconfundabilă ţara unde mulţi vorbesc prin duplicitate. De fapt, nu ştim să demonstrăm (şi să acuzăm) duplicitatea selecţiei ideologice. Nu suntem nici ceea ce s-ar fi putut să ne fie selecţie naţională - şi, în acel moment, ne-a plesnit artera prin care curge apă de Tuşnad, de unde cetăţenii unguri stau la coadă. Coada începe de dincolo de pusta din parcarea Europei, unde s-a aciuit un duplicitar: rasist, prin inversiunea timpului, este inconfundabil "dialogul" prin distorsionarea cuvintelor dintr-un discurs care oferă spaime şi confuzii...
                                                  ***
Nu mă interesează premierul Ungariei decât în limitele confuziei şi structurii naţionalist-teritoriale şi demografice, în care se destrăbălează. Nu mă interesează ce dracu' visează, prin întoarcerea în pusta din domiciliul său naţionalist-revanşard. Aici, nu traducem şi nu numărăm bulele de apă, în funcţie de "setea" lui de gargară anti-europeană prin discursul despre regimul fascist, care a devenit, în aceeaşi frază, nazist! Nu există diferenţe "conceptuale" între Ungaria din Al Doilea Război şi până mai alaltăieri...
Nici pe Kelemen Hunor, cetăţean ungur la ocazii televizate şi român pe statul de plată al Parlamentului nu-l interesează dacă face parte din rasa umană. În schimb, s-a modificat cultura politică: consiliera pentru politicile de convergenţă socială, după 20 de ani de colaborare partinică şi guvernamentală, şi-a dat demisia, pentru că premierul ungar a "prezentat un text pur nazist, demn de Goebbels..."
Unei asemenea afirmaţii nu-i poţi supravieţui. Totul are un precedent, în care nici adevărul nu este o confuzie, dar nici inconfundabil, prin duplicitate. Dintr-un necaz, poţi să faci o selecţie. Între două demonstraţii, doar duplicitatea e reală. Ce ni s-a propus e o selecţie prin distorsionare...
Nu mă interesează "selecţia" limbilor dintr-o frază de compromis. Nu-mi pasă. E o confuzie şi nu mă interesează de ce se distorsionează trecutul. E o întâmplare în care am aflat că ce a trecut e doar încă o întâmplare. De această dată, e mai intimă decât "traducerea" basmelor din două limbi contra-fonice. Aşa ajungem să ne selectăm  poveştile, pe o singură limbă...
Nu ne pasă. De ce încercăm să demonstrăm că ne-ar interesa ceea ce ne-au "pasat" alţii? Dacă nu am exista, nici ei nu s-ar adăpa din fântâna noastră...