*Aşa zicea scriitorul irlandez George Bernard Shaw în urmă cu o sută de ani, continuând: "iar nevoia unui bărbat e să nu se însoare cât e încă în putere". La vre­mea lui, avea dreptate, dar obiceiurile s-au schimbat ra­dical: acum bărbaţii se însoară cât mai repede, în vreme ce nevoia femeilor este să nu se mărite cât mai sunt în putere. Dacă vreţi exemple, pot începe cu mine! *În Statele Unite este la modă incinerarea morţilor, dar s-au supărat ecologiştii: de la 2,85 milioane de ”prăjiţi", anual se emană 360 000 de tone de dioxid de car­bon, care poluează mediul. Bineînţeles că a apărut o doamnă, care a înfiinţat o fundaţie, Katrina Spade, care poate transforma mortul în compost, îngrăşând pământul. Unde mai pui că, dacă acceptă, familia primeşte o recompensă de 7 000 de dolari! (Trebuie să mă decid, dacă mor, să mă facă neamurile dioxid de carbon sau îngrăşă­mânt bio!?) * Francezii iar se unflă-n pene: conaţionala lor Annie Ernaux a luat Premiul Nobel pentru literatură. Născută la 1 IX 1940, profesoară, în 1974 a publicat primul ei roman. Nu există nicio traducere în limba română, aşa că n-am ce să vă povestesc. Este prima scriitoare din Franţa care primeşte prestigiosul premiu, restul (15) fiind bărbaţi, despre care ştiam cât de cât şi citisem oarece cărţi, dar de doamna asta acum am auzit prima oară. (Si, culmea, mă pretind francofon şi francofil!) * Mark Twain, a fost pe lângă toate celelalte, un hâtru: "Un om care trage de coadă o pisică învaţă astfel ceva ce n-ar putea niciodată să înveţe altfel" (Ca mine când am încercat cu limba cât de rece era clanţa porţii într-o zi geroasă de iarnă).* Harnicul nostru preşedinte Klaus lohannis şi-a făcut timp şi a promulgat încă o lege: cea care va permite (?) studierea la liceu a Istoriei Revoluţiei din 1989 şi a schimbării de regim din România ca materie...opţională. Sunt curios câţi elevi se vor înscrie la acest studiu. După cum văd eu legea învăţământului de-acum, dacă le face opţionale, vor rămâne materiile fără clienţi şi clasele vide.*Unora le-a plăcut atât de mult pandemia şi statul în casă încât continuă să nu se mai ducă la serviciu, calculând şi lăudându-se cu timpul pe care nu-l mai pierd cu drumurile. O doamnă, Anda Docea, scrie în revista Dilema veche: "Dacă aş fi putut, aş fi introdus munca de acasă de când am început să lucrez acum 20 de ani". Or fi meserii pe care le poţi face acasă: pantofar, croitor, frizer, ceasornicar, dar ca funcţionar public sau gazetar nu văd cum ţi-ai putea exercita profesiunea în halat şi papuci de casă, "navigând" pe calculator (de-şi, se pare că există şi această specie!).* De 32 de ani încoace sunt puţine domenii în care ne merge bine (sau ne mergea): handbalul feminin, la cluburi şi la naţională. Am câştigat competiţii internaţionale, am "dat" lumii câteva jucătoare strălucitoare, între care Cristina Neagu fără egal, dar, de o vreme, nici aici nu mai facem faţă şi căutăm tot felul de motive exterioare. Colac peste pupăză, la CSM Bucureşti s-au descoperit recent unele nereguli financiare în care este amestecată şi fosta mare campioană Gabi Szabo, director general al clubului (găsită, aud, nevinovată de instanţă). Oricum, de unde nu-i foc, nu iese fum. Păcat.