Apele calde și nisipul fin al plajelor de la Mare Roșie, par o alternativă tot mai apreciată de români, care iau calea Egiptului pentru a-și petrece concediul. Nici sibienii nu fac excepție, mai ales că sunt zboruri directe către Aeroportul din Hurghada.

Cum arată un concediu în Egipt, unde benzina costă 1,6 lei, iar un sejur de 7 nopți „te duce” la 1.400 de Euro, vom afla în cele ce urmează.

Plecarea din Sibiu și zborul către Africa

Recenta modernizare a Aeroportului Internațional Sibiu a adus cu sine câteva avantaje importante pentru călători. Astfel, electronicele pot fi lăsate în bagajul de mână, iar sticlele cu lichide nu mai sunt o problemă la controlul de securitate. Poți trece cu o apă minerală la 1,5 litri, luată din oraș cu 3 lei, în timp ce în restaurantul aeroportului sau în avion, o sticlă de doar 0,5 litri costa de 3-4 ori mai mult. 

Plecarea se face din zona „Non Schengen”, dotată cu bănci, bufet și toalete, spațiul fiind climatizat, iar multele grade cu plus ale verii rămân doar afară.

De pe aeroportul sibian călătoresc numeroși turiști din județele limitrofe, în general familii cu copii mici. Din fericire, și avionul este unul prietenos cu familiștii, întrucât are culoare mai largi, iar distanțele dintre scaune sunt mai generoase decât cele pe care le întâlnim pe liniile low-cost.

Pe ecrane, pasagerii pot observa poziția pe hartă a avionului, altitudinea și viteza, care ajunge la 800 km/oră, în timp ce temperatura exterioară scade până la – 50 grade Celsius.

În avion, prețurile sunt destul de piperate: o doză de bere românească – 26 de lei, un punguță de covrigei – 12 lei, o apă – 15 lei, un sandwich – 30 de lei. Așa că, proviziile de acasă te scutesc de o cheltuială.

Zborul durează puțin peste 3 ore, iar la aterizare, în funcție de cât de lin a fost contactul cu pista, piloții primesc aplauze. 

„Mituri” cu vameși și șoferi

Pe aeroportul din Hurghada este un du-te-vino continuu, avioane aterizând și decolând într-un ritm amețitor. Și daca tot ați ajuns pe pământ african, pe lângă pașaport trebuie să aveți pregătiți și banii de viză.

„Legendele” spun că ofițerii egipteni nu dau rest și că dolarul este cotat la același curs cu euro. Fals!

25 de dolari costa fiecare viză, indiferent de vârsta turistului, banii putând fi plătiți cu cardul sau cash, în dolari sau euro. Dacă plătiți în moneda europeană, atunci primiți rest tot în euro, până la contravaloarea a 25 de dolari americani, cât este costul standard al vizei. Ce-i drept, vize vând și reprezentanții unor agenții de turism, la care costul este de 28 de dolari, aceștia lucrând, în general, pentru grupurile organizate.

Transferul către resorturile turistice se face cu autocarul, despre a căror șoferi se spune că sunt puși doar pe ciubucăreală. Nici vorbă: oamenii pun mâna pe valize, le așază în compartimente, iar ghidul nu amintește, aproape obsedant(ca în Turcia, de pildă,) despre mica „atenție” ce trebuie dată șoferului.

Este ca-n Turcia?

Categoric, nu-i ca-n România! Este drept, nu este nici ca-n Turcia, deși nivelul de confort și serviciile sunt apropiate.

Costul mediu al unui sejur de 7 nopți, pentru două persoane, la un hotel de 5 stele în regim ultra-all inclusiv, este de 1.400 de euro, cu zbor din Sibiu.

Cazarea se face rapid, camerele sunt curate, bine climatizate, în condițiile în care, vara, temperatura exterioară trece de 40 de grade Celsius, scăzând cu doar 10 – 12 grade pe timpul  nopții.

Mâncarea este proaspătă, nu la fel de variată ca în Turcia, însă în mod cert nu veți pierde din greutate decât dacă doriți acest lucru.

În mai toate restaurantele există un „colț oriental”, cu celebrele „taijine”, care sunt mâncăruri gătite lent, la temperaturi scăzute, sau cele cu paste și preparate vegane. Carnea de porc lipsește cu desăvârșire, însă este compensată cu cea de vită, pui, oaie și pește.

Barul nu este unul sofisticat, incluzând băuturi autohtone, oferite la liber, dar și câteva internaționale, care ajung la liber, în baza unui mic bacșiș oferit barmanului.

Berea pare a fi băutura preferată pe timp de caniculă, urmată îndeaproape de cocktailurile cu gin tonic sau rom, obligatoriu cu multă gheață, pai și umbreluță colorată.

La plajă, cu apa până la brâu și în piscinele fără miros de clor

Dacă pe litoralul românesc sunt presărate tot soiul de gropi apărute ca urmare a excavării de nisip pentru extinderea plajelor, în Hurghada apa trece cu greu de 50 cm adâncime, la 100 – 150 de metri în larg. În plus, refluxul se resimte puternic, astfel încât la orele amiezii apar mici insule în mijlocul apei, spre bucuria familiilor cu copii mici.

Pe plajă, umbra este asigurată de straturi groase de ierburi așternute pe suporți metalici, variantă mult mai eficientă decât țesăturile textile. Dacă sunteți faini ai porumbului fier, merelor glazurate, gogoșilor scăldate în zahăr, ai nămolului de Techirghiol sau pietrei ponce, veți fi dezamăgiți, întrucât nimeni nu vinde ceva pe plajă. 

Salvamarii sunt o prezență discretă, aproape inutilă având în vedere adâncimea apei, însă fluierele acestora devin insistente la ora 18.00, când toată lumea trebuie să iasă din apa mării. Asta, pentru că este interzis scăldatul în afara orelor de lucru ale salvamarilor.

Se poate înota la piscine, unde aproape că nu sesizezi mirosul de clor. Întreținerea lor se face doar dimineața, turiștii fiind lăsați să se bucure de apă, în limita regulilor afișate peste tot, care interzic săriturile și împroșcatul cu apă.

Peste tot în resort se aude un fundal muzical discret, care îi poate dezamăgi (din nou!) pe cei obișnuiți cu ritmul manelelor sau cu boxele în care mai mult se urlă decât se cântă.

Shopping african

În interiorul hotelurilor sunt o sumedenie de magazine care ispitesc turiștii cu marfă pentru toate buzunarele. Cele mai căutate sunt cele care vând parfumuri, țigări sau suveniruri.

50 de mililitri de parfum ce aduce a „Armani” sau „Channel”, pentru care vânzătorii se jură că sunt făcute doar din esențe naturale, costă în jur de 25 de euro. La început, pentru că o negociere „la sânge” face ca prețul să scadă la jumătate. Țigările sunt, pentru cine întreabă, în jur de 4 euro pachetul, însă cine ajunge să le cumpere la cartuș nu plătește mai mult de 2,5 euro. Asta, deși în zona de duty – free a aeroportului, un pachet de țigări poate ajunge la 1,25 euro. De amintit este faptul că fiecare adult poate cumpăra maxim 2 cartușe, pentru a nu avea probleme cu vama.

Papirusul este vedeta incontestabilă a cumpărăturilor, dar și a prețurilor umflate. La hotel, costul unui papirus înrămat poate fi de 15 – 20 de euro, adică de aproape 10 ori mai scump decât într-un supermarket aflat în afara resortului.

Tot legat de prețurile din supermarket,  de data aceasta exprimate în lei: o sticlă de apă la 0,5 litri – 3 lei, 1 litru de ulei de floarea soarelui –  14 lei, 1 kg de zahăr –  6 lei, 1 litru de lapte – 6 lei. Cea mai ieftină pare benzina, la 1,6 lei, adică cât o „Eugenia”.  Totuși, trebuie luat în considerare salariul mediu al egiptenilor, care este de aproximativ 200 de dolari americani, adică puțin sub 1.000 de lei. 

Înapoi și concluzii

La întoarcere, valizele și gențile pentru cală trebuie, obligatoriu, învelite în folie PVC. Costul prestației pentru fiecare bagaj este de 5 euro pe aeroport, sau 3 – 4 euro la „băieții” de la hotel. Pentru că fiecare încearcă să mai facă un ban în plus. În general, cu 2 euro te „împrietenești” cu ospătarul sau barmanul, care te va aproviziona constant cu bere și cocktailuri, preluându-ți comanda doar din priviri.

Aeroportul din Hurghada nu are scanerele performante ale aeroportului sibian, drept pentru care sticlele cu lichide trebuie lăsate înainte de controlul de securitate. La fel, telefoanele, tabletele, laptopurile sau orice dispozitiv electronic, vin scoase din genți și puse pe bandă.

Shop-urile din aerogară sunt înțesate cu țigări, în general cu prețuri cuprinse între 1,25 și 3 Euro / pachet. Nu lipsesc dulciurile și băuturile alcoolice, dar care au prețuri similare celor din România.

Ca și la dus, zborul durează puțin peste 3 ore, suficient cât să concluzionezi dacă a meritat sau  nu un concediu în Egipt?

Dacă e să comparăm cu condițiile de cazare din Turcia, în mod cert putem spune că nu, dar privind la curățenie, mâncare și calitatea serviciilor, raportate la prețul plătit, Egiptul iese câștigător!

Mihai POP