Articol
Pe 5 decembrie a.c., Episcopul Bisericii Evanghelice C.A. în România, Eminența SA Reinhart Guib a suferit un infarct sever. Datorită intervenției rapide a serviciilor de urgență și internării la clinica de inimă din Târgu Mureș, el este acum în stare de vindecare. Acest drum, de la spitalizare la reabilitare, înapoi la viața de zi cu zi și întoarcerea la muncă, va dura ceva timp, dar acest aspect nu l-a împiedicat pe Eminența Sa să mulțumească enoriașilor, membrilor FDGR și în egală măsură tuturor celor care, indiferent de confesiune, i-au adresat urările de bine și trecerea cu bine a acestei perioade.
Ne-a reamintit despre cuvintele de înțelepciune rostite în 2022
În urmă cu un an Episcopul Reinhart Guib a avut amabilitatea de a ne devoala aspecte inedite care pun în lumimă spiritul reformator specific unei biserici ctitorite chiar pe reformă, şi implicit să puncteze indirect cei 12 ani de când se află la conducerea Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România, și despre crezul credincioşii luterani de limbă germană, în marea lor majoritate saşi transilvăneni. Cu acel prilej distinsul Episcol, la întrebarea elansată de nioi;. ”Ce este mai important Dumnezeu sau ştiinţa?”ne-a oferit următorul răspuns: ”Umanitatea se află într-o continuă transformare în tandem (dar la o scară minionă) cu Universul Creatorului, cel care ne-a înzestrat cu puterea harică a comunicării şi cunoaşterii. Cercetând micro-universul sau macro-universul există tentaţia umană de a pune pe talerele balanţei ştiinţa şi Dumnezeu. Se cuvine a preciza că amândouă sunt importante. Dumnezeu este mare creator …de la el pornesc toate. Cât priveşte progresele ştiinţei, le putem considera cercetări harice. Puterea cunoaşterii este "un instrument de lucru " şi pentru oamenii de ştiinţă şi pentru teologi. Ambele situaţii ne arată că cei aplecaţi spre cunoaştere se află într-o relaţie cu Divinitatea, o relaţie pe care nu ne-o putem închipui şi nu o putem descrie, dar care există fară voia noastră”, continuând: ”Nu de puţine ori ne uităm în serile senine spre bolta stelară ca la o poartă spre Marele Creator. Oamenii de ştiinţă îşi focusează atenţia spre sistemul solar şi mişcările de translaţie în jurul nucleului galactic, alţii asociază ori relaţionează fluxurile energetice dintre Univers şi Pământ cu micro-universul corpului uman. Acest miraj, la nivelul ambiţiei umane, generează conflicte pe Terra dar şi dispute de supremaţie în afara spaţiului ei. Teologii caută să tempereze exaltarea celor care pierd contactul cu lumea prin teologia ştinţifică care ne focusează spre Dumnezeu, şi spre mărturia Vieţii. În acest sens Biserica arată că omul este chiar pragul misterului. Mai mult relevă imposibilitatea fiinţei umane de a putea cuprinde şi înţelege Nemărginitul”.
Psalmul 147: 3
Și noi, la rândul nostru, ne alăturăm acestor gânduri line. Dar mai presus de toate, dorim, și prin mijlocirea Marelui Creator, vindecare și însănătoșirea Eminenței Sale, fiind încrezători în făgăduința ce o regăsim în Sfânta Scriptură: „El vindecă pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile” (Psalmul 147: 3).