Sibiul a fost de-a lungul anilor spațiul de manifestare a numeroase întruniri cultural-științifice de importanță națională. În lungul șir al acestora poposim astăzi asupra unei pagini din istoria ziaristicii române: Adunarea generală a sindicatului presei din Transilvania și Banat, veche organizație ce a funcționat înainte de anul 1918.
Evenimentul are loc „în urma nemilostivei sorți” petrecută în istoria națională prin implementarea arbitrajului de la Viena din 30 august 1940. După Diktat, o bună parte din gazetarii aparținători „Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat”, care își avea sediul la Cluj, au luat calea pribegiei „…stabilindu-se fiecare pe unde a putut și cum a putut fără însă a înceta o clipă de a sluji, cu aceeași căldură sufletească, cauza națională a Ardealului răstignit” („Foaia Poporului”, anul 51, 1944, nr. 5 din 30 ianuarie, p. 1).
După cotidianul „Curentul”, mânuitorii condeiului s-au întrunit în cadrul acestei adunări generale „…pentru a evoca rostul gazetarului de azi, a trasa liniile și îndatoririle presei luptătoare și pentru a-și cinsti predecesorii de ieri în pilda cărora văd supremul reazim al zbuciumului de acum” (anul XVII, 5731 din 31 ianuarie 1944, p. 1), articol semnat de E. Bocșa Marin. Sunt subliniate „adevăruri” certe, atestabile documentar, ale tratamentului hain practicat de autoritățile regimului austro-ungar asupra gazetarilor transilvăneni: „Întemnițați, bătuți, cu averile confiscate și tipografiile sigilate de către procurorii cezaro-regești, aceștia n-au trădat misiunea de soli ai biruințelor ce se apropiau”. Un calcul amănunțit cu privire la „obligațiile și pedepsele” decise pentru ziariștii români din Transilvania și Banat, în perioada anilor 1860-1916, ne oferă date cutremurătoare: 73 de procese finalizate cu 54 de condamnări la „temniță de stat” însumând 124 de ani de închisoare la care se adăugau 450.000 de florini amenzi și 65.000 de florini cheltuieli de judecată („Universul” anul 61, 1944, nr. 33 din 3 februarie, p. 1).
Adunarea anuală generală, impusă prin Statute, se desfășoară la Sibiu pentru că „de aici de pe zidurile bătrânei cetăți au ținut să fluture stindardul aspirațiilor românești și să cheme toată suflarea românească la luptă pentru izbândirea drepturilor sfinte românești asupra întregului Ardeal și asupra întregului pământ strămoșesc” („Universul”-Provincie, anul 61, 1944, nr. 33 din 3 februarie, p. 2). În pofida asprelor măsuri la care au recurs autoritățile, „focul nesupunerii” nu se stingea. Coloanele ziarelor purtau mereu germenele rezistenței față de oficialitatea asupritoare a guvernelor străine: „Gazetarul transilvănean – care era totdeauna și un om cu înaltă și rară pregătire intelectuală și de o profetică clarviziune, a unit indestructibil soarta sa cu a neamului, dând scrisului prestigiu de evanghelie” („Curentul”, Ibidem).
Au existat și cazuri de gazetari ardeleni rămași în teritoriul cedat, unde, prin scrisul lor cotidian au continuat să țină trează conștiința națională în rândurile intelectualilor și al maselor largi, propovăduind neîncetat crezul în împlinirea idealului nostru național. Menționăm din rândul acestora, în primul rând, pe Emil Hațieganu, directorul publicației „Tribuna Ardealului”,
ale cărui contribuții continuă să facă legătura, peste linia de graniță impusă, între „cei de dincoace” și „cei de dincolo”, prin „... înălțarea cât mai sus a steagului credinței nezdrucinate în dreptatea cauzei ardelene”. Indiferent de ce parte se situau, aceștia aveau permanent în fața ochilor tabloul întregului pământ transilvan, așa cum a fost alcătuit și pictat la 1 Decembrie 1918, în Cetatea Bălgradului.
Ziariștii ardeleni, membri ai Sindicatului, cu sediul vremelnic la București, au decis ca Sibiul să fie loc de întrunire și desfășurare a congresului anual. Opțiunea a reprezentat o inspirată alegere, care, pe lângă faptul că cinstește vechiul burg sibian – cu o veche și bogată tradiție gazetărească, culturală, națională și politică – îmbină în rostul ei neastâmpărul slujitorilor condeiului de a se apropia tot mai mult de durerea și speranța Ardealului.
Sâmbătă, 29 ianuarie 1944, la orele 18, în Sala festivă a Prefecturii sibiene, sunt demarate lucrările Congresului în prezența reprezentanților celor două biserici naționale, ai Universității Ardealului, ai guvernului, ai Asociațiunii ASTRA, a unor asociații patriotice și a unui numeros public „din toate straturile sociale”. Printr-o cuvântare strălucită, dr. Aurel Budeanu, fost președinte al sindicatului, „a evidențiat duhul care străbate azi conștiința ziariștilor transilvăneni și a subliniat cultul acestora pentru marii lor înaintași” („Curentul”, anul XVII, 1944, nr. din 31 ianuarie, p. 5).
Sindicatul îi proclamă membri de onoare pe următorii: Emil Hațieganu (1878-1959), jurist și politician, lider marcant al Partidului Național Român din Ungaria și Transilvania și al succesorului acestuia Partidul Național Țărănesc, viitor Membru de onoare al Academiei Române (1945); pe fratele său profesorul universitar dr. Iuliu Hațieganu (1885-1959), Rectorul Universității Ardealului – fondatorul școlii de medicină internă, practician celebru, primul decan al Facultății de Medicină din Cluj (1919); Virgil Șotropa (1867-1954), profesor, Membru de onoare al Academiei Române și Enea Hodoș (1858-1945), folclorist, scriitor, Membru corespondent al Academiei Române, decedat și înhumat la Sibiu.
Cuvântul de deschidere a fost rostit de publicistul, poetul, folcloristul, traducătorul, editorul și politicianul dr. Sebastian Bornemissa (1890-1954 -mort în închisoarea de la la Sighet), fost deputat în Parlamentul României și primar al Clujului (1932 și 1938-1940).
A urmat documentata și interesanta conferință susținută de prof. univ. dr. Onisifor Ghibu (1883-1972) intitulată „Vechea presă ardeleană”. Este o sinteză istorică a jurnalismului din interiorul arcului carpatin în general și a celui sibian în special, o paralelă asupra atitudinii acestuia înainte și după momentul 1918, propunând totodată „sindicatului prin membrii săi să abordeaze subiecte menite să înalțe prestigiul scrisului transilvănean”.
Teologul și filologul Elie Dăianu (1868-1956) născut la Cut, jud. Alba, fost redactor și redactor șef al „Tribunei” din Sibiu, protopop unit al Clujului vreme de aproape patru decenii, a evocat duioase amintiri de la vechea „Tribună” a Sibiului, „ilustrată atât de strălucit de intensa și neostenita activitate a lui Ion Slavici și Gheorghe Coșbuc”. El este cel care a publicat primele poezii ale lui Octavian Goga, debutul acestuia, în gazeta sibiană. Câțiva tineri poeți ardeleni: Florica Ciura Ștefănescu, Grigore Popa, Vasile Copilu-Cheatră, Grigore Bugarin și I.V. Spiridon, au declamat din propriile creații literare, „însuflețite versuri închinate Transilvaniei”. Sighișorean de origine, Miron Neagu, vecinul familiei în anii copilăriei mele la Mediaș, vechi tipograf care se îngrijea de apariția ziarului local „Zori noi” la sediul aflat în strada Mihail Kogălniceanu, încântă audiența prin interpretarea câtorva doine ardelenești „aprinzând în vatra sufletului focul nostalgiilor ademenitoare” („Universul”, loc. cit., p. 8).
Impresie favorabilă a lăsat actorul de teatru și film George Calboreanu (1896-1986), născut la Turnișor, azi cartier al Sibiului.
Cuvântul de încheiere a zilei de 29 ianuarie a aparținut tot lui Sebastian Bornemissa care mulțumește tuturor celor prezenți și în mod special lui Onisifor Ghibu pentru atractiva conferință, asigurându-l că sindicatul își va însuși unele puncte din discursul său.
A urmat apoi ședința intimă a membrilor sindicatului.
A doua zi, 30 ianuarie, când creștinii ortodocși îi sărbătoresc pe cei trei mari învățători și păstori ai Bisercii: Sfinții Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur, după serviciul divin oficiat în Catedrala ortodoxă, gazetarii au depus o coroană de flori la mormântul lui George Barițiu, întemeietorul ziaristicii ardelene, din micul cimitir al Bisericii dintre Brazi. De aici s-au îndreptat spre prefectura sibiană unde s-a ținut o nouă ședință oficială. Deschiderea acesteia i-a revenit tot președintele Sindicatului Ziariștilor, Sebastian Bornemissa, trasându-se drumul de viitor al gazetarului ardelean.
Se trece președinția de onoare I.P.S. Sale dr. Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului care , prin cuvinte alese, inspirate, a indicat menirea înaltă a publiciștilor de astăzi, puși în slujba nației, aceeași dintotdeauna.
Generalul Nicolae Macici (1886-1950), în luarea sa de cuvânt, a arătat strânsa legătură dintre gazetar și oștean care „... aici acasă dar mai ales pe front își înfrățesc tot avântul și toată forța pentru asigurarea biruinței integrale pe seama neamului românesc”. Cuvinte de salut au transmis reprezentanți ai mai multor instituții: Iuliu Hațieganu, rectorul Universității; generalul Constantin Negoescu, prefectul județului, cel din urmă aratând solidarizarea guvernului cu această înălțătoare sărbătoare a patriei, subliniind importanta misiune a gazetarului în acele vremuri de adâncă prefacere; Simion Mitea, viceprimarul municipiului Sibiu aduce omagiul instituției ; același salut prietenesc îl are și Ion Agârbiceanu, reprezentant al Asociațiunii Astra.
Seria cuvântărilor o încheie Emil Ciucianu, vicepreședintele Sindicatului Ziariștilor din București și Consilier principal de presă în Ministerul Propagandei Naționale.
În final, Constantin Hagea, Secretarul general al Sindicatului presei din Transilvania și Banat dă citire raportului de activitate. Se trece la alegerea noului Comitet de conducere în următoarea componență: președinte – dr. Sebastian Bornemissa; vicepreședinte – dr. Aurel Buteanu; secretar general – Constantin Hagea; jurist – avocat Ion Munteanu; bibliotecar – Ion Costea. În Comisia de disciplină au fost aleși: Nicolae Colan, Simion Miclea, Olimpiu Boitoș și Gh. Bozdoc. Cenzori au fost desemnați: Justin Ilieși, I. C. Severeanu și Octavian Buzea. Consiliul celor 10 era alcătuit din: Augustin Popa, Vasile Netea, Grigore Popa, Ion Breazu, Ion Teila, E. Bocșa Mălin, Constantin Ștefănescu, Gheorghe Stoica, Grigore Bugarin, Gavril Pop și Constantin Albu.
Întregul eveniment s-a desfășurat într-o atmosferă de conlucrare frățească și „de un robust optimism național și ardelenesc prin mărturisirea deplinei încrederi în puterile nezdrucinate ale neamului românesc”. Pe vatra Sibiului, „gazetarii ardeleni au simțit mai îndeaproape bătaia inimii fraților rămași „dincolo”, cu dorul unei cât mai grabnice revederi și conviețuiri împreună” („Foaia Poporului”, anul 51, 1944, nr. 6 din 30 ianuarie, p. 7).
Lucian Giura