Deșeurile municipale sunt reprezentate de totalitatea deșeurilor menajere și similare acestora generate în mediul urban și rural din gospodării, instituții, unități comerciale și de la operatori economici, deșeuri stradale colectate din spații publice, străzi, parcuri, spații verzi, la care se adaugă și deșeuri din construcții și demolări rezultate din amenajări interioare ale locuințelor colectate de operatorii de salubritate. Gestionarea deșeurilor municipale presupune colectarea, transportul, valorificarea și eliminarea acestora, inclusiv supervizarea acestor operații și întreținerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare.

Deșeurile municipale sunt tratate prin depozitare (38%), incinerare (22%), (25%) reciclare și compostare (15%).

Deșeurile nereciclate corespunzător și amestecurile improprii care includ deșeuri periculoase reprezintă o amenințare reală pentru sănătatea publică, iar colectarea separată nu trebuie văzută ca un lucru facultativ, ci  ca o măsură esențială în conservarea mediului și în protecția sănătății populației.

Colectarea separată trebuie să fie încurajată și realizată la o scară cât mai largă pentru a preveni efectele ireversibile ale poluării, iar ca procesul să fie accelerat, cetățenilor le revine o misiune importantă în traseul reciclării separate. 

În cadrul deșeurilor municipale deșeurile periculoase reprezintă cea mai mare problemă și nu doar la nivelul unui municipiu din România, ci în întreaga lume.

Datele indică colectarea a 13 tone de deșeuri periculoase strânse într-o singură secundă la nivel global. Aceste deșeuri există în numeroase stări, iar când sunt amestecate cu deșeurile obișnuite, prezintă consecințe cu adevărat îngrijorătoare pentru sănătatea publică.

Europa generează cantități foarte mari de deșeuri: de alimente și din grădinărit, deșeuri din construcții și demolări, deșeuri miniere, deșeuri industriale, nămol, televizoare vechi, mașini vechi, baterii, pungi de plastic, hârtie, deșeuri sanitare, haine vechi și mobilă veche... și lista poate continua.

Cum ar fi dacă am putea să utilizăm deșeurile ca resursă și să reducem astfel nevoia de a extrage resurse noi? Extracția unei cantități mai mici de materiale și utilizarea resurselor existente ar putea contribui la evitarea unei părți dintre impactul creat de-a lungul lanțului. În acest context, deșeurile neutilizate reprezintă, de asemenea, o potențială pierdere.

In UE se generează 481 de kg /locuitor, 42% din deșeurile municipale sunt reciclate sau compostate, iar statisticile arată că românii produc cele mai puține deșeuri reziduale din UE (aproximativ 287 kg/pers).

Perioadele cele mai “propice” reciclării în masă erau cele de război. Germania este una dintre țările în care raționalizarea și reciclarea au fost adoptate atât în timpul cât și în perioada pre-război. În special se recicla fierul dar și alte metale rare, fibrele textile sau oasele din care se făcea apoi săpun.

Lipsa resurselor cauzată de cele două războaie mondiale și alte evenimente au încurajat puternic reciclarea. Campanii guvernamentale puternice au fost promovate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în fiecare țară implicată, împingând cetățenii să doneze metale și să conserve fibrele, ca o chestiune importantă de patriotism. Programele de conservare a resurselor stabilite în timpul războiului au fost continuate și ulterior în unele țări ce nu stăteau foarte bine la capitolul resurse naturale, cu ar fi Japonia.

Așadar, ar trebui să reducem cât de mult putem, să refolosim tot ce putem, să reciclăm, dar mai ales trebuie să  sprijinim inițiativele care duc la o economie circulară prin formarea de obiceiuri sustenabile.

Fiecare recipient de plastic pe care l-ai aruncat vreodată există încă, pe această planetă, poluând  natura, solul  sau în apele noastre. Fiecare ambalaj alimentar șau ceașcă de cafea, totul se află încă printre noi, deci rolul nostru este major.