Sibiul, în amintirea Papei Francisc. A stat pe un tron realizat pe malurile Cibinului

Sâmbătă, omenirea își ia rămas bun de la Papa Francisc, unul dintre cei iubiți suverani pontifi. Sfântul părinte a fost un conducător atipic al Bisericii Catolice, din multe puncte de vedere, reușind să uimească de multe ori prin atitudini pe cât de firești, pe atât de neobișnuite din punctul de vedere al cutumelor. Foarte apropiat de cei săraci, militant pentru pace, modest, purtător al acelei simplități profunde, Papa Francisc a reușit prin blândețea și substanța discursului său să pătrundă în sufletele credincioșilor de toate confesiunile. Credea cu tărie că puterea cea mai mare a omului este aceea de face bine, iar această convingere pare să-I fi călăuzit întreaga misiune apostolică.

Ceremonia de înmormântare a Papei Francisc este pentru oamenii de pretutindeni un prilej de reflecție, de aducere aminte a pildelor oferite de Sanctitatea Sa, fiind totodată și o ultimă lecție de modestie: pe crucea suveranului pontif a fost scris doar FRANCISCUS, o cruce care amintește de cea pe care a purtat-o la momentul hirotonirii, iar o bucată de marmură a cărei amintire se leagă de bunicii Papei se va regăsi pe mormântul acestuia.

Papa Francisc și Sibiul

Sfânta Liturghie de la Blaj și beatificarea a șapte episcopi români greco-catolici Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, ucişi „in odium fidei” în România între anii 1950-1970 a fost episodul central al vizitei pe care Papa Francisc a efectuat-o în 2019 în România. Sibiul e legat de acest eveniment nu doar prin faptul că Papa a aterizat și a decolat de pe aeroportul de la noi, ci și prin contribuția substanțială la amenajarea ansamblului  de la Blaj, compus din tronul arhieresc, o cruce înaltă de peste trei metri și jumătate, un altar și un amvon.

Tribuna relata, în urmă cu 6 ani, povestea acestui eveniment și implicarea unor sibieni în desfășurarea lui.

Când a fost solicitat să conceapă arhitectura evenimentului de la Blaj, designerul Andu Mărginean nu a avut niciun moment de ezitare, luând totul ca pe o provocare. Întregul concept era încărcat de simboluri, iar bucățile de lemn provenite din arhitectura închisorilor de la Sighet și Gherla, încastrate în obiectele prelucrate în atelierele Tehnolemn (companie sibiană condusă de Eugen Mitea), trimiteau cu gândul, în viziunea designerului, la „vibrația supliciului, martor al suferinței din temniță, al morții și al jertfei. La fel, brațul tronului arhieresc are o simbolistică aparte, el descriind metaforic un geam vizor cu 7 gratii. Ca o curiozitate, unele bucăți din lemnul primit de la cele două închisori provin dintr-un toc de ușă, întregul material fiind livrat cu aviz de expediție, ceea ce îi confirmă autenticitatea. A fost o muncă importantă să se extragă și să se stăpânească constructiv lemnul vechi. E interesant de văzut că are o altă față, e un lemn chinuit, care însă se integrează în obiecte cu desăvârșire.” Spunea, în 2019, designerul

Tronul a avut o înălțime de 146 de centimetri, o lățime de 70 de centimetri, cântărea peste 50 de kilograme și a fost realizat din lemn de stejar, dat cu baiț, căruia i s-au aplicat apoi două straturi de lac. În afara lemnului vechi integrat și a lemnului de stejar, la construcția tronului arhieresc s-au mai folosit aur și catifea albă. Tapițeria a fost executată tot de o firmă din Sibiu.

A treia idee, varianta finală

Designerul lucrase bine, umpluse câteva foi cu idei ce prindeau formă în schițe, când, într-o zi pare că Providența și-a băgat nasul printre colile lui Andu Mărginean: „Ceea ce s-a materializat acum este a treia idee. Cele inițiale erau frumoase și relaționate bine cu momentul și personajul pentru care se construiau. De obicei, le gândesc pe toate în birou, le iau cu mine acasă, în somn, în vise, mă trezesc cu ele dimineața. Într-o zi lucram la detaliile uneia dintre variante și eram destul de avansat, când, la un moment dat, a venit colegul meu cu care lucrez la partea de redactare și prezentare, i-am spus că în jumătate de oră e gata și îl poate prelua să îl modeleze 3D. După jumătate de oră, când a revenit, a văzut că nu avansasem deloc. Având întotdeauna hârtii multe în jurul meu și scule de desenat, într-un moment în care am luat mâna de pe mouse, am apucat creionul și am pornit aproape necontrolat de la un semn de cruce care s-a continuat cu elementul care l-a închis și a format, de fapt, laterala scaunului. A fost un gest care a venit așa, pur și simplu. Apropo de inspirație, cred că a venit de undeva, cumva. Acela a fost momentul în care am zis că s-a împlinit ideea. Apariția acelui geam de pușcărie stilizat cu 7 gratii care îi simbolizează pe cei 7 episcopi martiri am considerat că are mult mai multă forță de expresie. Devenea astfel un obiect mai simplu, mai curat, lucru care știu că e pe placul Papei Francisc”.

Povestea crucii din spatele Suveranului Pontif

„Crucea  a avut o înălțime de aproximativ 3,7 metri și o lățime de 1,54 m. Și acest element al ansamblului avea o însemnătate deosebită, reușind să creeze o imagine încărcată de simboluri. „Crucea este un element ce ține acel modul, structurată pe ambele brațe din 7 straturi, care sunt modelate pe trepte, pe reliefuri diferite, unite și care formează prin alăturare o structură compactă. Ca sugestie, straturile sunt străpunse de 7 piroane, două și două pe brațe, două jos și unul sus. Crucea are în compoziție lemn viguros, modern, sănătos și lemn vechi, traumatizat, provenit din închisorile comuniste. Crucea nu are nicio zonă care să fie îndreptată ferm, pentru a fi foarte vizibilă. În spătarul scaunului, în partea superioară există un decroș, corect organizat. Crucea este amplasată în spatele Papei, exact pe axul spătarului tronului arhieresc, ca proporție având o relația strictă cu acesta” explica, în 2019, pentru Tribuna, artistul vizual Andu Mărginean.

Pe scena principală, alături de tronul arhieresc și crucea din spatele lui a fost gândit altarul,  o piesă minimalistă, dimensiunile lui fiind stabilite tot de Vatican. La rândul lui, amvonul a preluat elemente din întregul concept și a fost tapițat cu același material ca tronul arhieresc, purtând și el simbolul gratiilor și acea cruce stilizată, care forma locul de așezare a mâinilor”, mai relata Tribuna în 2019.