”Se visează că pictează… apoi pictează ce a visat”

Referințele și notele critice lansate la vernisajului expoziției ”ICONOFERESTRE”, care reunește pe simeza Muzeului de Artă lucrări monumentale realizate de pictorul Marian Furtună au fost de natură să susțină calea mecenatului în care este angajată Galeria RAMADA, un HUB al creativității și inovației în domeniul comunicării prin artă și cultură. În acest sens vom trece în revistă referenții evenimentului, punctând acele aspecte care argumentează unicitatea lucrărilor expuse la Sibiu.

Patru intervenții pentru eternitate

Directorul interimar al Muzeului Brukenthal, criticul de artă și curatorul Alexandru Constantin Chituță, sublinia distinsei audiențe care sunt atuurile conceputului compozițional, catalogând operele pictorului pe două registre de exprimare, incluzând în notele critice și o paralelă cu activitatea iconografului privitor la ”șantierele de creație” unde Marian Furtună a realizat valoroase picturi bisericești. În același context, curatorul expoziției a amintit că aceste lucrări unice au fost ”în pelerinaj cultural” și în capitala Belgiei, având parte de un feedback pozitiv.

O intervenție aparte a avut Episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea. Acesta a reperat, acum în perioada Postului Mare, multe lucrări care sunt armonice cu evenimentul amintit, chiar dacă foma de exprimare este parțial iconică. Eminența Sa a devoalat și ineditele dialoguri avute cu autorul picturilor de la Sibiu, remarcând că acesta se apropie sufletește de impresionistul Vincent van Gogh, cel care făcea următoarea confesiune despre actul de creație: ”visez că pictez, iar apoi sub acest impuls încep să pictez visul”. Episcopul greco-catolic crede că exercițiul propus și de Marian Furtună are acest izvor comun. Mai mult consideră că ”impulsul pictorului este acela de a dă o speranță visului prin harul Domnului”. ”Este un vis care poate fi comun fiecăruia din noi, în care pictorul ne arată micimea sau măreția noastră – în raport cu sinea, sinele și în raport cu cei din jur” a mai spus Eminența Sa, care nu exclude ca sursa acestor vise, despre  „bine ori rău”, să fie rodul meditației, introspecție pe care iconograful le-a simțit când picta aproape de înalțimea interioarelor din binecuvântatele ctitorii bisericești.

Adrian Stoleriu, Decanul Facultății de Arte din cadrul Universității Naționale de Arte ”George Enescu” și-a focusat expozeul pe sensul sacralității laice, dar și pe sensul sacralității religioase, „un binom în care includea picturile expozantului”. Universitarul este de părere că pictorul reiterează indirect o frază atribuită lui André Malraux: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, fapt pentru care picturile expuse pe simeza Muzeului de Artă ar putea fi chiar un mesaj legat de această dilemă ”care azi este mai plauzibilă decât am crede noi”. Mai mult, Adrian Stoleriu, a inclus tema abordată de pictorul Marian Furtună ca având unele similitudini cu volumul ”Icoana – Fereastra spre Absolut” scrisă de Quenot Michel. A fost un cadru care a impins notele critice spre un expozeu despre icoană ca obiect de cult şi operă de artă, spre religia creştină cu note despre cultul cuvântului întrupat, cultul imaginilor întrupat. Domnia sa a perindat auditorul de la formele de reprezentare, dar nu orice chip şi nu orice reprezentare, ci un chip reprodus după criterii precise, până la formele de exprimare filosofice si transcedentale în artă. În acest cadru au fost incluse cu armonie și picturile din expoziție, ”Cromatică și compoziția aparte a acestor lucrări relevă că tradiționalul este doar un suport pentru noul limbaj iconico-plastic modern.

În final, pictorul Marian Furtună a oferit celor prezenți un parcurs privind creațiile sale numite „respirașii adânci,priviri profunde, dar și energia culorii” un parcurs al recuperării timpului vizual înfăptuit solidar și uneori în compania personajelor sale. Se visează că pictează apoi pictează ce a visat.