Învățământului militar românesc de la Sibiu a aniversat pe 1 iulie a.c. 104 de ani de existenţă. Prima filă reformatoare importantă era așternută în urma „Constituirii României Mari”. Decidenții vremii au constatat ca fiind necesar să se sporească numărul de unități, dar și numărul marilor unități militare, corespunzător nevoilor rezultate din noile realități, anume de încadrarea lor cu ofițeri. Cum Școala Militară de Ofițeri de Infanterie nr. 1 din București, înființată la 1847, nu putea face față cerințelor s-a decis înființarea celei de-a doua instituții de învățământ cu același profil, dar la Sibiu. În acest context pe baza propunerii Ministrului de Război, generalul Ioan Rășcanu, regele Ferdinand a dat Decretul nr. 5376/1920, în care se preciza: „Se înființează la Sibiu, pe ziua de 1 Iulie 1920, o a doua școală militară de infanterie (…) Scopul acestei școli este de a pregăti sufletul și caracterul viitorilor ofițeri de infanterie (…)”. 

La conducerea Școlii a fost numit locotenent-colonelul Cristea Vasilescu (comandant între 1920-1928), ofițer de stat major, veteran din Primul Război Mondial. Tot atunci, școlii i s-a înmânat Drapelul de luptă. Acest concept reformator militar românesc din 1920 prevestea șirul schimbărilor care aveau să reflecte realităţile europene şi în special cele româneşti, privitor la confirmarea desăvârşirii unităţii naţionale a tuturor provinciilor româneşti. Revenind la cele două școli militare de ofițeri reiterăm faptul că acestea au funcționat în paralel la București și Sibiu până în anul 1932, când au fost unificate. Prin Înaltul Decret nr. 2198/1932 se dispunea ca Școala Militară de Infanterie nr. 1 București să fuzioneze cu Școala Militară de Infanterie nr. 2 Sibiu, iar noua instituție să poarte numele Școala de Ofițeri de Infanterie „Principele Carol”. Începând din anul 1932, Școala de Ofițeri din Sibiu a rămas singura instituție de învățământ care pregătea ofițeri în arma infanterie.