Cuvântul Părintelui Arsenie: ”Era egipteancă de neam. O viață începută greșit de la 12 ani.17 ani de viață păcătoasă. La 29 de ani pleacă cu corabia la Ierusalim să vadă crucea lui Iisus. N-a puptut intra in biserică.Toți intrau. Și-a dat seama că noroiul faptelor sale nu o lasă.Vede deasupra icoana Fecioarei Maria Născătoarea de Dumnezeu, începe convertirea. Se făgăduiește să-și schimbe viața. Atunci a intrat în biserică neîmpiedicată, sărută Sfânta Cruce a lui Iisus. Iese răvășită de hotărârea ce o luase… trece Iordanul. În pustie 34 de ani și rugăciuni, în frig și arșiță. Când o vede călugărul Zosima se ruga și era deasupra pământului și era ca o pară de foc. În convorbirea cu el strecura cuvinte din Scriptură. Peste un an i se aduc de Zosima într-un mic potir Trupul și Sângele lui Iisus Hristos. Peste încă un an adoarme pe veci. Scrisese pe nisip. Maria mă cheamă, m-am săvârșit în luna lui aprilie, după romani, chiar în noaptea patimii mântuitoare, după împartășirea Cinei celei de Taină și dumnezeiești. Scrisoarea nu o ștersese vântul deci trecuse un an peste ea. Zosima a aflat și numele cuvioasei. A aflat că îndată după împărtășire, într-o noapte a săvârșit calea obișnuită de 20 de zile; ea a făcut-o într-un ceas. Un leu i-a venit Avvei Zosima în ajutor săpând groapa cuvioasei… iată o femeie sfântă și iată un model de încurajare pentru orice inimă zdrobită de păcat. Lipește-te de Dumnezeu, de maica prea curată ca Maria din Egipt și viața ta se va umple de sens”. (Prislop,10.4iv.49;Cuvinte vii, pag. 74-76)
Iată că părintele Arsenie a rostit aceste cuvinte minunate despre sfânta Maria Egipteanca la mănăstirea Prislop și ne-au rămas și nouă tipărite. Nu mai este necesară o participare a mea la această aducere aminte despre o minunată femeie ce s-a pocăit în Pustia de peste Iordan care astăzi se află în țara numită Iordania. Biserica a primit relatarea vieții ei de la acel Avva Zosima, iar de la el a scris-o Sfântul Sofronie patriarhul Ierusalimului care a trăit până la anul 639 de la Hristos. Încă înainte de anul 1000 a fost trecută în Calendarul Creștin în ziua de 1 Aprilie, iar Duminica a 5-a din Postul Mare i-a fost dedicată acestei sfinte Maria Egipteanca.
Părintele Arsenie ne-a lăsat și predica cu titlul “Floriile”, o să ne îndulcim din cuvintele minunate: ”Faima învierii lui Lazăr străbătuse toata Iudeia și o aflaseră toți pelerinii care veniseră în Ierusalim și împrejurimi pentru praznicul Paștelor Iudeilor. Toți voiau să vadă pe Iisus și pe Lazăr. Momentele acestea le-a ales Iisus. Cei simpli și curați aflând că Iisus vrea să vie în Ierusalim s-au hotărât să-L primească deosebit de până acum. Iisus le-a prețuit dragostea. Și-a împrumutat un asin – că era sărac (În tot răsăritul are cinstea pe care o are la noi oaia.) Aceasta este intrarea în Ierusalim. Orbii și șchiopii, săracii și oamenii simpli, ucenicii lui și copiii – copiii crescuți de Templu l-au primit cu ramuri de finici și sălcii în mâini și cântând: Osana fiul lui David!… în tot entuziasmul Iisus tăcea, dacă nu chiar plângea. Poporul acesta care-L primea cu aclamații de Împărat, peste 3 zile va fi cumpărat de farisei pe nimic să strige lui Pilat: Răstignește-L!!!
Copilăria, doar ea îl primește pe Iisus. Deci copiii mei, care primiți astăzi pe Iisus în sfânta Împărtășanie rămâneți întru dragostea mea care e dragostea lui Iisus”.(Prislop ,17.IV.49; Cuvinte vii pag.77-79)
Părintele Arsenie ne oferă o meditație în ajun de Florii. Este concisă și scurtă această predică. Acum când ne pregătim și noi să ne bucurăm de Învierea lui Lazăr, prietenul Domnului, afară ninge,la noi în Mărginimea Sibiului. Iar la Ierusalim sunt 27 de grade. Vin Paștile pentru catolici și alte confesiuni din Apus, iar pentru noi vine Sâmbăta lui Lazăr și apoi Floriile datorită zăpezilor ce cad și la nord de România luptele dintre ruși și ucrainieni nu sporesc.Mă gândesc la chinurile tinerei doctorițe care a dus statueta cu bombă în acea clădire din Sankt Petersburg, fostul Leningrad, dar și orașul de naștere al omului care a poruncit începerea acestui război fratricid. Este supusă unui interogatoriu feroce, să-i deconspire pe cei care au trimis-o cu bomba artizanală în bârlogul soldaților plătiți din trupele Wagner. Este vreme de post încă și de rugăciune. Să ne rugăm Domnului Hristos să facă o minune mare să înceteze acest război. Dar, ca și alte dăți în istoria Ierusalimului chiar venea Duminica Floriilor și chiar Duminica Învierii Domnului și era război, era moarte, chiar biserica Sfântului Mormânt era ravășită și pângărită. Culmea ironiei era că însăși trupele de cruciați creștini făceau jaf și moarte și nu doar necreștinii. Spre exemplu, când Sultanul Saladin a cucerit Ierusalimul pe la anul 1187, el a poruncit ca soldații lui să nu omoare pe nimenea și le-a promis că-i va plăti cu aur. Creștinii au fost cruțați de la moarte, dar au trebuit să se răscumpere cu bani, începând cu patriarhul Ierusalimului. Mult sânge nevinovat, dar și vinovat a curs în Ierusalim ca să se adeverească jurământul cu care s-au legat preoții de la Templu și toți conducătorii Sinedrului când l-au răstignit pe Iisus. Iată la ce gânduri ar trebui să ne ducă aceste zile pentru a fi să primim de la Dumnezeu binecuvântarea Floriilor.
Să fim și noi ca și copiii nevinovați măcar cu gândul și să cântăm: ”Osana, Fiul lui David, Cel ce vine întru numele Domnului.”Să ne rugăm ca sâmbătă să fie senin ca toți copiii de la școlile din Rășinari să poată merge după ramurile de salcie, așa cum este tradiția, cântând Versul lui Lazăr sau Viftania.
Un gând frumos și “La mulți ani” tuturor creștinelor noastre care au nume ce vine din sărbătoarea Floriilor.

Preot Nicolae Streza