Locuitorii din ospiciul politic românesc au dovedit, încă o dată, că nu înțeleg nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lor, că-i doare în cozorocul băștii de militant al partidului sau ideologiei ipocrite, de această țară. Într-un gest aparent de onoare, premierul și-a pus coada pe spinare, turnând apă la rădăcina unei instabilități politice existente. Guvernul funcționează în bătaia vântului, Parlamentul e cum îl știm, lumea se îngrozește sub valul de prognoze sumbre, picăturile mari ale haosului și deznădejdii ne udă până la piele. Coaliția care oricum era pe jumătate moartă, dar se târa de ochii lumii, e o construcție incertă și nici scenariile ce se întrezăresc nu pot livra prea mult optimism.

La puțin timp după capitularea lui Ciolacu, Nicușor Dan a fost întrebat cum comentează gestul, răspunzând că e o chestiune secundară. Atât pricepe el din gravitatea unei instabilități politice și guvernamentale. Că economia se duce în cap, că nu se știe dacă vor mai fi bani pentru pensii, servicii medicale și altele e o chestiune secundară în viziunea lui Nicușor Dan.

Nu vrem să ne imaginăm cum ar fi comentat George Simion situația, căci și el a demonstrat, de-a lungul timpului, multă „pricepere” în privința mecanismelor ce țin în viață statul. Avem doi finaliști pe care ne ciupim de nas când îi ascultăm. Dacă Nicușor Dan a ieșit să glăsuiască în stilul său greu descifrabil, Simion hălăduiește în secret pe meleaguri ferite de ochii publicului, părând rupt atât de cei care l-au votat, cât și de cei ce nu privesc cu entuziasm ascensiunea sa. Carevasăzică, avem marii perdanți (PSD și PNL) care s-au supărat ca văcarul pe sat, doi finaliști aventurieri cu două partide în spate, capabile de implozii ciclice, plus alte două formațiuni rătăcite în Parlament. Probabil că România nu a avut parte de asemenea faună, nici măcar în anii de pionierat ai tranziției, feseniștii și peremiștii de atunci părându-ni-se azi, comparativ cu actuala clasă politică, niște inși de-a dreptul frecventabili. Dar, să nu ocolim adevărul, degringolada din politică nu e altceva decât oglindirea marasmului din societate; o societate de a cărei educație, dezvoltare și îmblânzire nu s-a preocupat nimeni, cu seriozitate, timp de 35 de ani. Așa că, nu avem de ce să ne mai lungim fețele a mirare, îngrozindu-ne că jumătate din populația țării își modelează viața cu ochii pe TikTok.