Rusaliile – Pogorârea Duhului Sfânt. Între credinţă şi tradiţiile din judeţ

Rusaliile (Pogorârea Sfântului Duh) reprezintă una dintre cele mai importante sărbători creștine, celebrată la 50 de zile după Paște. Aceasta marchează momentul în care Duhul Sfânt a coborât asupra Sfinților Apostoli. În tradiția populară românească, Rusaliile fac referire și la spiritele rele ale morților (cunoscute ca iele sau zâne).
Semnificaţia sărbătorii

RUSALIILE  sau Pogorârea Sf. Duh, numită şi Duminica Mare. Se numeşte Cincizecime pentru că se sărbătoreşte la 50 de zile de la Învierea Domnului şi pentru că atunci sărbătoreau şi evreii praznicul Cincizecimii. Se numeşte Pogorârea Sf. Duh pentru că în această zi S-a pogorât Duhul Sfânt sub forma limbilor de foc (lumină mare) asupra Sfinţilor Apostoli, care din acea zi au început propovăduirea Evangheliei în lume, după porunca Mântuitorului: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le…” (Matei 28, 19). În ziua aceea, în urma predicii Apostolilor, s-au botezat 3000 de oameni, constituind prima comunitate creştină din Ierusalim. De aceea, această zi a Cincizecimii este şi sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine (Fapte2, 41). Este după Sf. Paşti, cea mai veche sărbătoare creştină, fiind prăznuită încă din vremea Apostolilor. Din vechime, evreii aveau o sărbătoare numită Cincizecime care era închinată primelor roade, fructe şi flori. Ca un ecou al acestor tradiţii, în biserici se aduc de către creştini şi se împart frunze verzi de tei sau nuc, pe care întâi le binecuvântează preotul; acestea simbolizează limbile de foc ale puterii Sf. Duh care s-au pogorât asupra Apostolilor. De această sărbătoare este legată şi pomenirea morţilor care se face în sâmbăta dinainte, numită „Moşii de vară”. Luni, după Rusalii, “Lunea Rusaliilor” se sărbătoreşte Sf. Treime, numită şi Lunea Sfântului Duh. Informaţii despre sărbătoarea Rusaliilor avem în Noul Testament (Fapte 20, 16; I Corinten  16, 8), în Constituţiile Apostolice (sec. I-II) şi la Sfinţii Părinţi din primele veacuri creştine (Sf Irineu. Tertulian, Origen), sinodul din Elvira, Sinodul I ecumenic,  Egcria (sec. IV) ş.a, potrivit Pr. Prof. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, „Dicţionar de cunoştinţe religioase”, Editura „Andreiana”, Sibiu, 2010, fragment publicat pe site-ul Mitropoliei Ardealului.

Tradiţii de Rusalii în judeţ
Sărbătoarea combină semnificația religioasă cu o serie de mituri și practici specifice preluate din folclor. În județul Sibiu, sărbătoarea de Rusalii îmbină credințele religioase cu ritualuri precreștine pentru protecția recoltelor și pomenirea strămoșilor. Una dintre tradiţii se referă la împodobirea porților cu frunze de nuc sau tei: oamenii agață crengi verzi la porți, uși și ferestre. Planta simbolizează limbile de foc ale Duhului Sfânt și apără gospodăria de duhurile rele (Iele sau Rusalii). Totodată, se culeg plante medicinale, de leac, precum pelinul, leușteanul sau usturoiul. Sătenii le poartă în buzunare ca amulete protectoare împotriva luării minților de către Iele.

În ceea ce priveşte tradițiile gastronomice, se prepară de Rusalii, celebrul vărzar. Cel mai des întâlnit este în comuna Rășinari. Specific întregii zone a Mărginimii Sibiului, plăcinta tradițională umplută cu urdă proaspătă și mărar, coaptă special pentru această sărbătoare este la mare căutare. Celebrul „Vărzarul de Rășinari” este o plăcintă dulce tradițională cu urdă și mărar, specifică Mărginimii Sibiului, care se pregătește în mod obligatoriu de Rusalii, dar care aici au un gust special. Deși numele sugerează că ar conține varză, denumirea vine din latinescul „viridia” (verdețuri) sau de la verdele intens pe care mărarul îl dă umpluturii. Tradiția este atât de veche încât apare menționată oficial în monografia comunei Rășinari din anul 1915. Un alt obicei important este Pomenirea morților (Moșii de Vară). Moșii de vară reprezintă o sărbătoare ortodoxă majoră dedicată pomenirii generale a celor adormiți, celebrată în fiecare an în sâmbăta dinaintea duminicii Rusaliilor (Pogorârea Duhului Sfânt). În anul 2026, Moșii de vară pică pe data de 30 mai. Conform tradiției populare românești, aceasta este una dintre cele mai importante sâmbete ale morților, un moment de profundă legătură spirituală între cei vii și cei trecuți la cele veșnice. Se oferă pomeni în vase de lut: Sâmbătă, înainte de Rusalii, se curăță mormintele. Se dau de pomană vase de lut sau porțelan împodobite cu flori și umplute cu lapte, vin sau apă, pentru a îmbuna sufletele celor plecați.

Obicei folcloric unic – Festivalul „Hora de la Rusca”

Duminică, 31 mai 2026, de Rusalii, Sebeșu de Jos devine din nou locul unde tradiția prinde viață, în condiţiile în care va avea loc o nouă ediţie a Festivalului „Hora de la Rusca”. Manifestrea adună oameni dragi, costume populare, emoții și bucurie — așa cum se întâmplă de zeci de ani, în duminica Rusaliilor. Este mai mult decât un festival — e o sărbătoare a rădăcinilor, a celor care păstrează vie o tradiție născută în secolul al XVIII-lea și transmisă cu grijă din generație în generație.
Acesta are o tradiție cu o vechime de peste 250 de ani în satul Sebeșu de Jos, comuna Turnu Roşu. Localnicii îmbracă costume populare specifice și joacă o horă de o importanță simbolică deosebită, strâns legată de istoria comunității. Slujba oficiată are loc la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din localitate, unde sebeşenii participă îmbrăcaţi în straiele strămoşilor, incinse cu brâuri tricolore. După slujbă coboară cântând, de la Biserică spre centrul satului, pentru a porni o horă la care participă, pe lângă localnici, ansamblul folcloric din Sebeşu de Jos şi cel din Turnu Roşu.
Odată încheiată hora mare din inima localităţii, toţi participanţii la eveniment, localnici şi oaspeţi, pornesc la pas domol, împreună cu autorităţile locale şi invitaţii spre Rusca, locul unde înaintaşii, slugile lui Brukenthal, s-au adunat în semn de protest faţă de directivele baronului de a merge la muncă într-o sfântă zi de sărbătoare.
„Cine face hora-n deal, slugile lui Brukenthal/ Cine face hora-n vale/ Slugile măriei sale,/Decât slugă la ciocoi/ Mai bine cioban la oi/Vom trăi cum vom putea/ La ciocoi n-om mai lucra/ De-om mânca frunză de fagi/ Nu vrem să mai fim iobagi/ Să spunem şi la vecini/ Că pământul moştenim/ Haideţi fraţilor cu noi/ Ca să mergem la ciocoi/ Să cerem pământu-napoi/ Pământul nu-i ciocoiesc/ Îi al celor ce muncesc/ De vreţi să trăiţi, ciocoi,/ Munciţi alături de noi/ C-a sosit timpul, mai frate,/ Ca să ne facem dreptate/ Noi pământul îl muncim/ Noi stăpâni pe el să fim/ Faceţi ţărani horă mare/ Peste vechile hotare/ De la munţi şi pân-la mare/ Să-nvârtim hora frăţească/ Pe câmpia românească/ Ca nimeni să nu-ndrăznească/ Pământul să ni-l răpească/ Decât iobagi la pământ/ Mai bine cu toţi în mormânt”, cântă sebeşenii în timp de urmau drumul spre platoul de la Rusca.
Sărbătoarea este un simbol al unităţii: „ne strângem unii cu ceilalţi şi aşa cum erau bătrânii, înainte, uniţi, aşa trebuie să fim şi noi acum. Trebuie să continuăm tradiţia noastră românească, să ne mândrim cu tinerii noştri, care încă mai vor să îmbrace hainele poporului român şi să ne încânte sufletul, prin zâmbetul tineresc”, povestesc localnicii.
Sărbătoarea tradiţională a sebeşenilor îndeamnă la unitate şi reeditează unul dintre momentele importante din istoria localităţii. Evenimentul este consemnat în Monografia satului Sebeşu de Jos, luând naştere cu aproximativ 200 de ani în urmă, pe vremea baronului Samuel von Brukenthal. Pe vremea aceea, în localitate se aflau 70 de familii, care alături de locuitorii satelor Porceşti (astăzi Turnu Roşu), Sebeşu de Sus şi Racoviţa munceau pe moşia baronului. Hora de la Rusca s-a născut în a doua zi de Rusalii, când locuitorii din Sebeşu de Jos au refuzat să meargă la muncă într-o zi de sărbătoare creştină, încingând o horă înnodată. Potrivit monografiei satului, acesta a fost momentul în care sebeşenii au renunţat la munca la grofi, în favoarea oieritului.

Preotul Bogdan Fluieraș: Pogorârea Sfântului Duh – praznicul comuniunii și al vieții în Hristos

Acest mare praznic ne arată că Dumnezeu nu îl lasă pe om singur în drumul său prin lume, ci îi oferă permanent harul și ajutorul Duhului Sfânt. Dacă până la Pogorârea Sfântului Duh Apostolii erau cuprinși de teamă și nesiguranță, după primirea harului dumnezeiesc devin mărturisitori curajoși ai credinței, capabili să vorbească inimilor oamenilor din toate neamurile și limbile.

Pentru credincioșii de astăzi, Rusaliile sunt chemare la înnoire sufletească, la pace, iubire și comuniune. Într-o lume tot mai marcată de dezbinare, grabă și neliniște, Duhul Sfânt ne învață să redescoperim frumusețea rugăciunii, a iertării și a vieții trăite în apropierea lui Dumnezeu și a semenilor.

Dincolo de frumusețea tradițiilor legate de această sărbătoare, esențial este să înțelegem că fiecare creștin este chemat să devină purtător al harului Duhului Sfânt printr-o viață curată, prin iubire, bunătate și mărturisirea credinței. Pogorârea Sfântului Duh ne amintește că Biserica rămâne vie prin lucrarea harului dumnezeiesc și prin oamenii care își deschid inima către Dumnezeu.