Ciorba asta a re-regionalizării României este iar reîncălzită de politicienii aflaţi la putere sau dincoace de ea. Asta de mai bine de 10 ani, cred că de prin 2013. Vor să rămână şi ei în istorie cu ceva. Aşa cum Ceauşescu a construit Canalul, cartierele de blocuri şi fabrici peste fabrici, aşa cum Ferdinand a făcut România Mare iar Carol I România independentă şi suverană (hopa!), la fel cum Mihai Viteazul a unit principatele cu români şi cum Mircea cel Bătrân i-a bătut pe turci, şi ai noştri vor să fie remarcaţi cum că au făcut ceva cu România (exceptând acţiunea permanentă de a o face praf, ajungându-se la a fi pe perfuzii cu fonduri şi împrumuturi). Aşa că s-au gândit că oricum fiind austeritate şi populaţia contribuabilă o duce încă prea bine şi mai ales stând prost cu banii ca ţară şi gestionând prost banii ca de obicei, să mai spargă parale pe ceva. Pe restructurare teritorială. Nu mai vrem judeţe ca în vremea când nu era sclavii Europei, ci (din nou) regiuni, ca pe vremea când eram sclavii URSS.

Regiunile în regimul comunist

Am avut, istoric vorbind, judeţe de la letopiseţi până la orânduirea populară. România a funcţionat aşa, pe judeţe. Mai bine decât funcţionează acum. Dar oamenii muncii de la oraşe şi sate, prin partidul lor muncitoresc şi cu sprijin de la Marea Noastră Soră de la Răsărit au decis că judeţele sunt o racilă a vechilor regimuri burghezo-moşiereşti exploatatoare şi retrograde. Aşa că, după avansatele metode sovietice, au trecut de la judeţe la regiuni. Nu mai aveam judeţ şi plasă, ci regiune şi raion.

S-a purces la comasare (poate într-o zi vom umbla prin "Scînteia" să vedem şi ce motive invocau atunci să le comparăm cu cele de acum) şi unind judeţele istorice, ne-am tras regiuni. Prima împărţire, de la 1950, a fost cu 28 de regiuni. Adică tot un fel de judeţe, dar mai mari. După doi a fost o nouă brambureală adminsitrativă, regiunile scăzând la 18. Astfel, în Oltenia-Muntenia erau regiunile: Craiova, Piteşti, Ploieşti, Bucureşti. În Moldova, regiunile Suceava, Iaşi, Bacău şi Bîrlad. În Dobrogea, regiunile Constanţa şi Galaţi.În Banat-Crişana, regiunile Timişoara, Arad, Oradea. În Transilvania, regiunile Baia Mare, Clujj, Hunedoara, Auotnomă Maghiară şi STALIN. După ce a fost câţiva ani, capitală de regiune, Sibiul a fost înglobat în Regiunea Stalin, regiune cu sediul administrativ la Oraşul Stalin, devenind doar capitală de raion.

Mai târziu se trece la o nouă împărţire în regiuni. La "Autonomă Maghiară" se mai adaugă numele de "Mureş", Galaţiul pierde dominaţia Nordului Dobrogei, care Dobrogea devine ea însăşi o regiune, Regiunea Craiova devine Oltenia dar se reduce în favoarea Regiunii Argeş fostă Piteşti, Regiunea Oradea devine Crişana, iar Stalin revine la normalul de Braşov, că suna chiar urât să spui "staţiunea Poiana Stalin". La 16 februarie 1968 se trece din nou la împărţirea în judeţe.

De ce s-a trecut la judeţe

Criteriile revenirii la împărţirea ţării din nou în judeţe a fost motivat la vremea aceea de către Comisia centrală de partid și de stat cu privire la organizarea județelor și municipiilor. Judeţele au fost re-concepute ţinându-se seama de situaţia economică, social-politică şi geografică a zonei, de etniile ce o populează, şi chiar de posibilităţile de dezvoltare economică viitoare.Un alt avantaj al judeţelor a fost optimizarea administraţiei locale, nemaifiind nevoie să tot baţi drumuri până la "regiune" pentru o hârtie. Un judeţ era considerat o entitate complexă, funcţională, cu propria sa dezvoltare, cu municipii-oraşe-comune-sate, cu centre industriale, centre comerciale, centre culturale, turistice şi căi de comunicație. Pentru împărţirea opimă în judeţe, comisia aceea a lucrat DOI ANI, participând sau fiind consultaţi reprezentanţi ai administraţiei, personalităţi din economie, geografie, istorie, etnografie, geologie sau sociologie. Plus părerile cetăţenilor, centralizate şi transmise Partidului.

Ce vor acum cu regionalizarea

Acum aflăm, pe repede înainte, de la premierul Marcel Ciolacu, că revenim la împărţirea stalinistă, acum cosmetizată în "europeană". Avem o comisie PSD care va analiza proiectul de lege şi care, pe repede înainte, îl va oferi coaliţiei cea pro-europeană şi apoi va ajunge în Parlament unde va fi votată. Că va fi votată.

Bine bine, dar de ce atâta deranj naţional? O ducem prea bine? S-au terminat de reformat ministerele şi alte structuri? A bubuit salariul minim la nivelul celui din Germania? Au pierit super-pensiile şmchere? Nu. Premierul Ciolacu motivează revenirea la regiuni cum că acum, cu judeţe, suntem "pe model francez" (cred că asta visa Ceauşescu atunci când a decis să se revină la judeţe, să fim pe model francez) şi că modelul francez e foarte stufos. Aha, de aceea Franţa e la coada UE în materie de dezvoltare şi nivel de trai, nu? Şi că modelul polonez de regionalizare e bun pentru români. Şi că aşa, pe regionale, se vor absorbi mai uşor fonduri europene.

Mai aflăm, tot pe sursă PSD, că trecerea la regiuni este o promisiune neîndeplinită făcută de clasa politică. Nu îmi aminetsc clar dacă noi românii am cerut vreodată aşa ceva şi ni s-a promis că da, se rezolvă, sau dacă s-a promis fără ca cineva să ceară asta. De exemplu ca atunci când promiţi că scumpeşti preţul la energie, deşi nu cer consumatorii. Restul de argumente ţine de lozinci şi consider că nu e interesant.

Argumente pro: va mai fi birocraţie şi se vor "absorbi" fonduri

Printre argumentele "pro" transmise şi retransmise de fanii revenirii la metoda cam sovietică de împărţire a României este că nu va mai fi atâta birocraţie şi că multe se vor descentraliza. Adică nu va mai fi multă lume să fugă să-şi rezolve problemele la reşedinţa de judeţ de la câteva zeci de kilometri distanţă, ci va fi enorm de multă lume care va parcurge distanţă mult mai mare, până la reşedinţa de regiune. La fel, prin regionalizare se zice că se vor elimina primăriile din localităţile foarte mici. Cu cât se va economisi la faza asta sunt chiar curios.

Unii vor spune că nu e mare deranjul, că oricum avem digitalizare şi e mai simplu,d e acasă, cu un simplu click. Când aud de digitalizare însă, îmi amintesc de cum se blochează cardurile de sănătate şi serverele diverselor ministere şi structuri. Sau cum aflu online despre câte hărtii trebuie să aduc la birou/ghişeu.

Cât despre "absorbţia de fonduri", însăşi ideea este amuzantă. Adică ai muncit ca să faci ţara praf, din 1990 încoace, i-ai înstrăinat resursele, ai închis fabrici, mine, centrale, ai făcut praf economia şi producţia internă. Ai umflat aparatul bugetar prin salarii şi super-pensii. Ucizi iniţiativa privată prin fiscalitate exagerată. Rămâi pe butuci şi ajungi să depinzi de banii Europei, în loc ca "absorbţia" să îţi fie doar aşa, de reglaje fine ale economiei. Şi schimbi o ţară întreagă doar de dragul banilor primiţi pomană (deşi nu e chiar pomană) şi te mai şi lauzi cu asta. Adică România regională va fi un mare absorbant, graţie reformei administrativ teritoriale. ŞI poate că e chiar aşa.

Dezavantaje: destule mai ales dacă regionalizarea e făcută româneşte

Să te aştepţi la ceva fără cusur în România, mai ales din partea statului, ţine ori de faptul că eşti plătiti să crezi asta, ori că eşti naiv sau optimist incurabil, ori că nu ştii în ce ţară trăieşti. Să zicem că regionalizarea ar avea avantajele ei teoretice şi practice. Asta în cazul în care ar fi făcută cum trebuie, adică de experţi – aşa cum s-a procedat la împărţirea în judeţe – din TOATE domeniile implicate, experţi pe bune nu de partid & clientela, reprezentanţi ai administraţiilor judeţene şi locale din TOATE categoriile şi TOATE zoneie ţării, (nu doar din categoria "oamenii noştri") care să spună exact ce şi cum e cu ei, bine-rău în context regional sau nu. Că dacă nu se face bine, ies la iveală inevitabilele dezavantaje.

Care sunt destule. Uite câteva doar. Creşterea birocraţiei prin adăugarea uneia regionale pe lângă cea locală şi "raională". Politizarea şi clientelizarea administraţiei la o scară mai mare decât cea de acum. Riscul lărgirii "moşiilor administrative" ale unor magnaţi politico-economici. Creşterea calităţii actului de corupţie. Unii spun că ar apărea şi chestii de ordin etnic, adică mai exact riscul revenirii la regiuni gen "autonomă maghiară" cu toate ale ei, inclusiv o recrudescenţă a curentelor separatiste.

Cel mai mare dezavantaj este costul regionallizării. Costul în bani: de la oameni şi de la buget. Trebuie să reformezi, să schimbi, să înfiinţezi, să modifici actele şi documentele, ba pe banii statului, ba pe ai tăi, din brambureala aceasta financiară câştigând tot cine trebuie, ca de obicei, şi tot ca de obicei "fraierul" rămânând populaţia contribuabilă. Prin restructurarea teritorială, modificarea şi chiar reducerea punctelor de putere (adminsitrativă, economică), multe oraşe până acum prospere în structura "judeţ", riscă să devină Neica Nimeni ca localitate în "regiune". Şi nu în ultimul rând, regiunile riscă să fie desenate anapoda, fără a se ţine seama de istoria şi apartenenţa populaţiei de un anumit loc. Adică eu, sibian, voi fi regional braşovean şi ceva din A lba, cu care nu am nimic în comun.

Chiar suntem curioşi dacă cineva, concret, va face o analiză clară a avantajelor şi dezavantajelor revenirii la modelul (sovietic readaptat) "european" al regiunilor. Şi în cât timp. Că aşa, din declaraţii de partid, multe se fac.

Oricum nu am acoperit aici întreg subiectul, care e foarte complex. El rămâne deschis, orice păreri fiind binevenite. Măcar să le ştim noi între noi, că oficial nu cred că interesează ce gândim pe tema asta.