Părintele academician prof. dr. Mircea Păcurariu a plecat să se întâlnească cu Creatorul său în urmă cu un an, chiar în această lună.
La un an de la trecerea sa în veşnicie, părintele Mircea Păcurariu a fost pomenit, în 13 ia-nuarie, la mormântul său din cimitirul Bisericii "Buna Vestire" din Sibiu, aşa cum se cuvine. Parastasul pentru vrednicul purtători de lumini, ce a adus prestigiu celui mai înalt for de ştiinţă şi de cultură din România a fost oficiat chiar de ÎPS Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, împreună cu un sobor de preoţi. Reverberaţia emoţională a fost aparte, căci ierarhul a adus astfel şi  omagiul creştinesc din partea elitelor intelectuale academice din care face parte în calitate de  membru de onoare al Academiei Române, dar şi de membru corespondent al Academiei de Litere, Ştiinţe şi Arte din La Rochelle, Franţa.
Pentru a cinsti memoria sa, vom cita din  gândurile C.S.III Phd. Mircea -Gheorghe Abrudan, de la Institutul de Istorie "George Bariţiu" al Academiei Române din Cluj-Napoca: " Este greu a vorbi despre părintele profesor Mircea Păcurariu. Ca orice student teolog şi om implicat în viaţa liturgică şi pastorală a Bisericii am auzit de nenumărate ori numele magistrului sibian, pomenit întotdeauna cu respect şi reverenţă de zeci de preoţi care i-au fost studenţi la Institutul Teologic Universitar, devenit după 1990 Facultatea de Teologie "Andrei Şaguna" a ULBS. Ulterior  am făcut cunoştinţă personal cu părintele Păcurariu în urmă cu 11 ani, prin mijlocirea discipolului său sibian, pr. lect. dr. Emanuel Tăvală, care m-a prezentat după o lansare de carte ce avusese loc la librăria Humanitas din Sibiu. Îmi amintesc foarte bine acel moment, consumat printr-o strângere de mână, un zâmbet al părintelui şi o scurtă conversaţie. Spre surprinderea mea, mă cunoştea din scris, m-a încurajat să continui pe drumul pe care am pornit şi mi-a spus
să-l vizitez oricând am drum pe la Sibiu. Acum regret că nu am făcut-o, trecând peste o firească reţinere datorată anvergurii personalităţii sale şi a sfioşeniei mele de a nu deranja."