Cu oarecare jenă vă mărturisesc că Lucian Blaga nu s-a numărat printre poeţii mei de căpătâi, poate fiindcă prea a amestecat poezia cu filozofia şi în­ vers. Asta nu înseamnă că nu l-am apreciat, notând, spre aducere aminte, unele din spusele şi scrisele sale: "O nicovală dobândeşte cu timpul tăria tuturor cioca­nelor care au bătut-o; Soarta e o prăpastie în care cădem numai dacă privim prea mult în ea; Nimic nu e la fel de tare ca trecutul. Pe acela nimeni şi nimic nu-l poate schimba; Unora le place numai ce înţeleg, alţii înţeleg numai ce le place; Filozofia iederei: numai târându-te te poţi înălţă; Omul – un vierme ce se tran­sformă în lumină când iubeşte; După ce apune soarele, orice licurici crede că el îi e locţiitorul". Aşa-i şi în lumea oamenilor.* Aţi auzit de Lavinia Spandonide şi de editura ei din Bucureşti "Spandugino" care, după spusele lui Andrei Pleşu, "promovează autori importanţi, dar oarecum uitaţi, ai culturii naţionale, stimulează receptivitatea pentru consistenţi autori contemporani, cultivă interesul cititorilor pentru teme etern actu­ale". Ce nu ne spune A.P. – esenţial – că doamna respect­ivă face parte dintr-o bogată familie de greci ma­cedoneni, stabilită în România de multă vreme. Familia are descendenţi nu doar în România ci şi în Grecia, Italia, Elveţia şi Franţa. Lavinia Spandonide apare în catalogul "100 cele mai puternice femei din business", la 57 de ani "pasând" afacerea Grupului Trade Euro Inter (importator, distribuitor Volvo) fiilor săi Bogdan şi Andrei Huidan. Averea Laviniei este estimată la 15 milioane de dolari. * Fiindcă veni vorba de bani, cei mai înstăriţi fotbalişti români sunt: Gh. Hagi 35-40 milioane dolari, Mircea Lucescu 28-30 milioane, Gh. Popescu 25 milioane, Anghel lordănescu 13-15 milioane, Ad. Ilie 14 milioane, Dan Petrescu 10-12 milioane, Ilie Dumitrescu 9-10 milioane, Viorel Moldovan 9-10 milioane, Ad. Mutu 6-7 milioane, Cristian Chivu 5 milioane. Eu aş zice că au mai mulţi bani, dar nu-s proşti să spună! * Aflu că în Bucureşti s-a deschis "Bragageria Bogdania” prima după multă vreme. Când am ajuns şi eu în Capita­lă, prin anii '70, vara şi i-am văzut pe mitici stând la coadă să capete un pahar cu bragă, m-am pus şi eu în rând. Nu vă spun că era să-mi vărs maţele după prima înghiţitură din acel lichid căcăniu. * Zice că discursul cel mai scurt îi aparţine lui Avram lancu, atunci când i-a adu­nat pe moţi să-i belească pe grofi: "No, hai!" Eu vă spun că am asistat la cel mai scurt dialog, în salon, la Împă­ratul Romanilor, în urmă cu mulţi ani, la masă stând Avram Besoiu "Tristu" cu Miş Petri, primul, actor, al doilea, impresar la Agenţia teatrului. Băutura lor era ţuică două prune cu gheaţă, la o cană de jumate de li­tru. Nu vorbeau nimic, fiecare cu gândurile lui. Când au isprăvit carafa, Miş: "Domnu Besoiu, mai bem o ţuică?" Tristu: "Îhî!" Radu le-a mai adus un rând de ţuici şi cubici de gheaţă, iar ei au continuat să… tacă! * "Mai persistă mitul că americanii ne-au vândut ruşilor, însă fără sprijin sovietic, România ar fi avut azi formă de seceră" (Caterinca Valente). Zi să mori tu! Dacă ne mai "sprijină” ruşii ca în 1945, ajungem ca mongo­lii. Bine ar fi să învăţăm să ne sprijinim singuri, nu să ne sabotăm între noi ca proştii.