O zi cât un film la AFF2025: emoții, confesiuni și lecții despre cum se naște cinemaul autentic

Cum se naște cinemaul autentic? E nevoie mai degrabă de pricepere, talent, inspirație? Cât de greu e să filmezi cele mai teribile momente prin care trece cineva la care ții, ce forță îți trebuie ca să nu îți tremure mâinile pe camera de filmat? Ce poți răspunde la banala întrebare „cum v-a venit ideea să faceți acest film?” atunci când nu e vorba de o idee, ci de foarte multă emoție, de participare directă la acțiune, cu mintea și cu sufletul.

Unul dintre cele mai emoționante și răvășitoare filme ale celei de-a cincea zi de festival a fost „Fabula țestoasei și a florii” (Uruguay, 2025), proiectat în prezența regizoarei Carolina Campo Lupo. Un film în care spectatorului i se arată, fără menajamente și fără tandrețe, cum o mamă cu cancer terminal pregătește viața copiilor ei pentru vremea când ea nu va mai fi. S-a vorbit mult, în Q&A-ul de după vizionare, despre prietenie, regizoarea și personajul principal fiind prietene foarte bune, despre cât de greu i-a fost să editeze apoi tot ce a filmat, pentru că nu se putea opri din plâns, și despre mustrările ei de conștiință referitor la a filma pe cineva drag în astfel de momente.

„Filmul ăsta a fost ca o luptă pentru mine – e corect să fac asta?”, a fost una dintre întrebările grele pe care și le-a pus regizoarea. „E cel mai greu film pe care l-am făcut și-l voi face vreodată. Eram extrem de tristă tot timpul, mă zbăteam în interiorul meu.(…) Spre final, a fost cumplit de greu de filmat. Era cruntă fiecare zi în care mergeam să îmi văd prietena. Nu poți să ai dorința de a fi alături de cineva care moare”, a mai spus ea.

Carolina Campo Lupo a filmat timp de doi ani și i-a luat alți doi să editeze materialul. „Încercam să văd scenele și nu puteam, plângeam din orice, chiar și când vedeam o floare. Așa că a trebuit să aștept vreo 6 luni până să văd filmarea, urmând apoi un alt timp de așteptare. E foarte important să iei distanță, să nu fie un film relevant doar pentru tine, ci și pentru public. Producătorii știu: avem nevoie de distanțare și timpul îți oferă asta”, a mai mărturisit ea. Filmul „Fabula țestoasei și a florii” concurează în secțiunea Voci emergente.

Sold out la un film din competiția Europa de Est

Ziua a continuat cu un film proiectat cu casa închisă. Este vorba despre „Scrisori de pe Strada Lupului” (r. Arjun Talwar, Polonia – 2025), despre un imigrant indian care încearcă să își găsească un rost, să se adapteze vieții din Varșovia și care surprinde societatea poloneză într-un studiu subtil despre apartenență și acceptare. Documentarul este înscris în secțiunea competițională Europa de Est, la fel ca producția „Devenind Roosi” (r. Margit Lillak, Estonia – 2025), în care vedem cum o adolescentă care decide să își construiască propriile alegeri, deși părinții voiau ca ea să rămână în comunitatea de ecologiști în care o crescuseră încă din copilărie.

Bijuterii la DocSchool

Un film de numai 8 minute, foarte bine structurat, care prezintă, cu emoție, munca de zi cu zi ca femeie de serviciu într-o școală a fost una dintre surprizele plăcute ale zilei, reușind să surprindă atât de multe stări cât pentru 80 de minute. „Eu, cu mine, nu mă plictisesc niciodată” (r. Octavia Bortișca, România – 2025) arată o banală conversație telefonică dintre o mamă și fiica ei, de-a lungul căreia mama descrie sentimentele care au încercat-o în timpul trecut de la ultima convorbire. Fiica, regizoarea Octavia Bortișca, a mărturisit că vede acest film ca pe un cadou pentru mama ei: „Am realizat cât de mult înseamnă pentru mama acest job, că e o parte importantă din viața ei, ea devine tot mai în vârstă și tot mai fragilă”.

Alt film impresionant din competiția DocSchool proiectat ieri a fost „Un clovn în slujba țării” (r. Dragoș Bota, România – 2025), în care un clovn din Cluj-Napoca încearcă să înveselească participanții la trafic, trecătorii, dar și să își vadă de propria viață. El practică acest job „ca să exploreze orașul, nu doar pentru entertainment, ci cu un motiv mai adânc, să lupte împotriva sistemului”, a spus regizorul Dragoș Bota. „El încearcă să își găsească propria voce și să transmită un mesaj într-un mod neobișnuit”, a mai completat regizorul la sesiunea Q&A.

Industry 2025. Atelier despre facilități de producție

Un film capătă o nouă perspectivă când ai, din start, cui să adresezi mai multe întrebări despre construcția lui, despre durata filmărilor, emoția din spate sau, pur și simplu, când ai răspunsuri neașteptate, pline de intensitate, trăire și sens la fireasca întrebare „Cum v-a venit ideea acestui film?”.

Programul de pregătire pentru filmele documentare, Industry 2025, a avut-o invitată, marți, pe producătoarea Oana Giurgiu, care le-a vorbit tinerilor despre facilitățile de producție și coproducție de filme documentare în România. În sală au fost mulți invitați veniți pentru programul DocStudent HUB, alături de mentorii lor și nu numai, din Cehia, Slovacia, Turcia, Bulgaria, Georgia, Lituania sau Germania.

În primul rând, a explicat Oana Giurgiu, trebuie să cauți finanțare în țara ta și abia apoi să mergi către alte țări, având mereu în minte că și acel co-producător pe care îl cauți are un interes propriu. Și trebuie să știi ce anume caută el, un talent, o activitate anume? „Până la urmă, vorbim despre o activitate economică”, a spus producătoarea. Nu au lipsit informațiile despre cât de important e să îți fondezi propriul business. „Informațiile economice ajută enorm într-un astfel de business. O industrie trebuie să fie profitabilă; ca producător de film trebuie să ai și infrastructura din spatele unui proiect, așa că trebuie să poți plăti oamenii angrenați – de la contabil, la șofer, toți lucrează pentru salarii”, a mai precizat Oana Giurgiu.

Unele co-producții europene sunt mai scumpe, altele, precum cele românești, mai accesibile, a mai spus Oana Giurgiu. Un sfat foarte bine primit: un producător bun ține mereu evidența tuturor festivalurilor, evenimentelor și aparițiilor în mass-media, pentru că toate acestea contează foarte mult în a obține finanțări pentru filme. La rândul ei, Csilla Kato, director artistic Astra Film Festival, a menționat la acest capitol programul DocTank, unde cei cu proiecte pot face pitch și obține finanțări.

Ce vedem azi la Astra Film Festival

Astra Film Junior. Programul filmelor pentru copii și tineri a început de dimineață, atât la Filarmonica de Stat, cât și la CineGold, cu „Yangka pe tărâmul fericirii”. La ora prânzului, vine poate, cel mai emoționant moment: filmul „Adolescență sub asediu” (r. Inga Pylypchuk, Ucraina – 2024), în care nouă adolescente ucrainene povestesc cum e să crești în mijlocul războiului. Iar după film, care începe la ora 13:00, la Sala Thalia, una dintre protagoniste va dialoga cu publicul despre experiențele proprii din timpul războiului din Ucraina.

Filmele zilei

12:00 (CineGold) – Pachet Doschorts – O mutare (r. Elahe Esmaili, Marea Britanie – 2024 și

15:00 (CineGold) – Pachet Doschorts – Privirile lor (r. Nicolas Gourault, Franța – 2025) și 67 de

16:00 (Filarmonica de Stat) – Pachet DocSchool – Maria, la bine si la greu (r. Buliga Alexandru, România – 2025) și Fragmente din viața locului pe care îl numesc „acasă” (r. Lazidis Andreas, Grecia – 2024).

16:30 (CineGold) – Sub acoperire: Demascând extrema dreaptă (r. Havana Marking, Marea Britanie – 2024). Investigatori sub acoperire expun planurile ascunse și finanțările grupurilor de extremă dreaptă.

17:00 (Astra Film Cinema) – Marele Tot (r. Aminatou Echard, Franța – 2025). Fiica unei antropoloage revine în satul african unde își petrecuse copilăria, pe vremea când își însoțea mama la munca de teren. Regizoarea surprinde perspectiva critică a localnicilor și felul în care aceștia îi ironizează și comentează pe europeni. Parte din categoria competițională Voci Emergente.

18:00 (Filarmonica de Stat) – Arma Supremă (r. Turea Dragos, Republica Moldova – 2024). Aflat în căutarea unei arme psihotronice pierdute, regizorul explorează secretele războiului psihotronic și implicarea URSS în dezvoltarea tehnologiilor care foloseau puterea minții în scopuri militare. Parte din categoria competițională Europa de Est.

19:00 (CineGold) – Iubirea doare (r. Alexandru Mavrodineanu, România – 2025). Doi bărbați divorțați încearcă să înțeleagă suferința – între terapie, singurătate și nevoia de a merge mai departe. Cum arată vulnerabilitatea masculină? Parte din categoria competițională România.

19:00 (CineGold) – Fericire pentru toți (r. Filip Remunda, Republica Cehă – 2024). Vitaly crede cu o naivitate sinceră în Rusia și în valorile ei în timp ce trăiește cu o dezamăgire profundă transformările unei societăți în care nu se mai regăsește.Parte din categoria competițională Europa de Est.

20:00 (Astra Film Cinema) – Still Nia (r. Onet Paula, România – 2025). O tânără artistă româncă stabilită în Franța pornește pe drumul reconectării cu sine prin mișcare și expresie artistică. Cum poate dansul să vindece rănile copilăriei? Parte din categoria competițională România.

20:00 (Filarmonica de Stat) – Fiume sau moarte! (r. Igor Bezinović, Croația – 2025). Un demers ingenios și plin de umor, care folosește limbajul nonverbal al filmului ca unealtă terapeutică pentru vindecarea traumei colective. Filmul deblochează subiectul tabu al dictaturii fasciste a generalului italian care a agresat orașul croat Fiume în 1919. Parte din categoria competițională Voci Emergente.

Toate detaliile despre programul Astra Film Festival, aici: https://astrafilm.ro/program/

Bilete: https://astrafilm.ro/tickets