La 15 ianuarie este ziua nașterii lui Eminescu și, deci, este „Ziua Culturii Naționale”. Să-l omagiem așa cum se cuvine pe poetul nostru național – să-i citim, să-i recităm versurile. Să le cântăm… căci sunt atâtea poezii ce pot fi cântate. E de datoria noastră, a românilor !

În ajunul sărbătoririi Zilei Culturii Naționale, Biserica ortodoxă cu hramurile ,,Sfântul Ioan Botezătorul ” și ,, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir “ de pe Calea Poplăcii, nr. 30, a găzduit, și în acest an, un program diversificat adresat tuturor celor ce simt românește. Intervențiile, prezentările, au aparținut unor membri din grupul de organizare reunit la inițiativa domnului Dumitru Cohal – epitropul bisericii, colonel în retragere, sufletul unor manifestări de elogiere a unor mari personalități ale neamului nostru, cu acordul și sprijinul preoților parohi ai așezământului: preot Dumitru Luca și preot Ioan Tătoiu. Ineditul acestor momente de cinstire a memoriei unor înaintași constă în aceea că, pentru realizarea acestor manifestări și-au dat mâna civili și militari, actori, rezerviști, studenți, fețe bisericesti, copii, tineri și vârstnici.

Așa a fost și duminică, 14 ianuarie, când, după Sfânta Liturghie, în biserica devenită neîncăpătoare, a urmat un program dedicat Zilei Culturii Naționale, de omagiere a lui Mihai Eminescu.

De ce găzduiește biserica astfel de manifestări? Domnul Dumitru Cohal a explicat în alocuțiunea sa, chiar în debutul programului acest aspect, înlăturând nedumerirea unor participanți. S-a subliniat că având în vedere rolul și misiunea bisericii noastre de a conduce și pregăti lumea pentru mântuire este firesc,normal, să se întâmple astfel. Aici, în sfânta biserică, sunt pomeniți, comemorați, omagiați sfinții, martirii și eroii care s-au jertfit pentru acest neam, iar Ziua Eroilor, așa cum știm, este fixată de Ziua Înălțării Domnului. Catedrala Mântuirii Neamului, simbolul spiritual al națiunii române, păstrează lista cu numele tuturor eroilor români cunoscuți, 1684 pagini, așezată în piciorul Sfintei Mese din altarul Catedralei Naționale. lăcaș de cult dedicat memoriei celor care s-au jertfit pentru țară și credință. De asemenea, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria”, poate să-şi dezvolte iniţiativele, mai ales cele de comemorare, sub oblăduirea Patriarhiei Române. Biserica a fost și rămâne singurul loc în care românii s-au adunat în vremuri bune sau mai tulburi.

Mihai Eminescu, dincolo de geniala sa poezie, a avut toată viața o credință, făcându-și un ideal din lupta pentru propășirea nației române și a bisericii strămoșești.,, Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe pământ; Dumnezeu e în inima noastră’’, spunea adesea poetul.

Programul omagial debutează cu recitarea unei poezii îndrăgite de întreaga asistență. Se cunoaște că între 1850 şi 1858 Eminescu şi-a petrecut copilăria la Botoşani şi la Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi. Avea o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura, mai târziu evocând această stare în poeziile Fiind băiet păduri cutreieram sau O, rămâi.

Fiind băiet păduri cutreieram, o evocare a vârstei mirifice a copilăriei în cadrul natural atât de propriu refugiului eminescian: pădurea, izvorul, susurul blând al apei, freamătul lin al ramurilor, luna, mireasma, vraja nocturnă, ne-a fost revelată de David Tătoiu, elev în clasa a VI-a, însoțit de copilul C. Bejan care strângea la piept portretul poetului. Pentru cei care s-au născut și au copilărit la țară, nimic nu poate fi mai frumos, cu plăcute aduceri aminte, decât farmecul naturii. Am retrăit primii ani de viață ascultând această minunată poezie recitată cu multă emoție și sensibilitate.

În Eminescu trăiesc toate durerile neamului său, iar expresia cea mai vie a acestora este poezia Doina,

,, Cine a-ndrăgit străinii
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia
Şi neamul, nemernicia’’.

Peregrinările prin ţară, popasul la Blaj – Roma noastră mică, la Sibiu, în oraşele de lângă Dunăre, la Putna şi aiurea, i-au prilejuit cunoaşterea de aproape a tuturor suferinţelor suflării româneşti întregi, ceea ce îi da dreptul să spună în ,,Doina’’:

,,Dela Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a.’’

Patima cu care iubea tot ceea ce este românesc, a manifestat-o în toată viaţa sa: ,,Pentru mine, spunea poetul, nimic nu e mai scump decât neamul meu; trecutul lui, tot, este un nesfârşit şir de lupte glorioase.’’

Studenta plutonier Raluca Chiriac a recitat magistral poezia DOINA.

Cu talent și pasiune, cu înțelegere și dragoste pentru filozofie, colonelul în retragere Vasile Duca a prezentat poezia ODĂ (în metru antic) în care Eminescu își trăiește propria lui experiență sufletească.

Pentru conf. univ. dr. Florin Coșuleț, prodecan al Facultății de Litere și Arte din U.L.B.S., om de cultură cu totul special al orașului nostru, biserica, după cum spune, înseamnă acasă, chiar și atunci când se află departe de țară. Recunoștința este floare rară, adaugă. Este de neînțeles atitudinea unora de a uita trecutul, de a nu lua din pilda înaintașilor. În tinda bisericii au învățat românii carte, de aici a plecat graiul românilor în lume. Personal, cu atât mai mult în prezența studenților militari, nu are cum să dea uitării faptul că bunicul a participat la două războaie mondiale, că a participat la luptele de la Mărășești sub deviza lansată de generalul Eremia Grigorescu, ,,Pe aici nu se trece’’ , sau scena luptei cămășilor albe – ostași surprinși la scăldat pe malul Siretului, care au luptat cu inamicul în această ținută!

Corul studenților Academiei Forțelor Terestre ,, Nicolae Bălcescu ” din Sibiu, dirijat de studenta caporal Mihaela Maftei, formație prezentă și de această dată în viața cetății la o manifestare de suflet, patriotică, au încântat asistența cu interpretarea unor piese pe versurile luceafărului poeziei românești: ,,Dintre sute de catarge’’, ,,Pe lângă plopii fără soț’’. Acompaniat de cor și chitară, studentul plutonier major Rareș-Andrei Păuna, cu talentul și prezența sa scenică, nelipsit din programul unor manifestări de aleasă ținută din peisajul cultural sibian, au interpretat piesele ,,Eminescu’’, ,,O,rămâi’’(împreună cu studenta plutonier Raluca Chiriac) , ,,Dor de Eminescu’’, întregul corp de artiști amatori militari entuziasmând numeroasa asistență, inclusiv pe comandantul și rectorul A.F.T. , gl.bg.prof.univ.dr.ing.Ghiță Bârsan, cetățean de onoare al Sibiului, prezent în biserică. Este recitată de către studenții Mădălina Vizitiu și Luca Sebastian poezia ,,Rugăciune’’ ce poate fi citită și la baza statuii din fața lăcașului care a găzduit acest înalt act de cultură , apreciată ca reprezentând cel mai frumos IMN închinat Maicii Domnului.

Acompaniat de grupul coral al studenților coordonați de preotul militar Florin Pavel , actorul Florin Coșuleț citează poetul Nichita Stănescu:

,,Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcție grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescărușii mai lași. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea așeza acolo din când în când. Și să zică așa, gândindu-se la mine: N-a făcut nimic bun în viața lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea. M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aș face cu dragă inimă. Ar fi ca un lăcaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.’’

Contribuind consistent la reușita programului omagial, actorul Florin Coșulet își încheie recitalul cu poezia lui Benone Burtescu,

CA SĂ FII REGE

Ca să fii rege peste animale, nu-i cine ştie cât.

Trebuie doar să fii mai puternic decât ele. Şi-atât.

Ca să fii rege peste păsări este puţin mai greu. Dar frumos.

Trebuie să zbori mereu mai înalt decât ele, niciodată mai jos.

Ca să fii rege peste flori, trebuie să scoţi la hotare mărăcinii şi spinii,

Şi, mai ales, trebuie să înmiresmezi către lume mai mult decât crinii.

Ca să fii rege peste stele, trebuie să te aşezi printre luceferi-călător spre Orion,

Şi, reprivindu-te de jos, să fii mai luminos decât oricare. Şi fără tron.

Ca să fii rege peste ape şi vânt, trebuie să înveţi osanale, ca îngerii,

Şi să le-aduci pe pământ, alinare pentru lacrima orbilor din Valea Plângerii.

Ca să fii rege peste oameni,este mai greu decât toate altceva.

Trebuie să trăieşti şi să mori pentru ei, învăţându-i ce-nseamnă a iubi, a ierta…

Dar, cel mai minunat este să poţi fi rege peste tine însuţi,

Atunci când alegi binele, fie din bucuria altuia, fie din plânsu-ţi.

Şi să încheiem înţelept şi frumos. Şi, mai ales, cum se cuvine.

Încoronarea ta o face Hristos, când mergi pe drumul dintre rău şi bine.

În clipa aceea, Veşnicia te cumpăneşte.

Dacă vrei să fii rege, alege binele!

Hai, grăbeşte!

Preotul Ioan Tătoiu, tatăl celui mai mic recitator din program, om dăruit cu mult har de Cel de Sus, cu cuvântul și fapta, a fost permanent alături de inițiatorii acestei manifestări omagiale. De la prima întâlnire cu acest duhovnic ți se transmite acea liniște necesară sufletului. Nu o dată părintele paroh a afirmat:

,,Eu cred că esența a ceea ce înseamnă Eminescu o reprezintă afirmația lui Mircea Eliade: ,,Dacă poporul român dispare și rămâne o carte a lui Eminescu, lumea va ști cine au fost românii.’’

Cuvântul de mulțumire pentru participanții la eveniment, pentru realizatorii acestei activități și de încheiere a acestei înălțătoare întâmplări a fost rostit de preotul paroh Dumitru Luca, ctitorul acestei monumentale biserici. Printre caldele cuvinte rostite, sfinția sa a spus: ,, Afirm că atâta timp cât bisericile noastre vor fi pline există speranța că în România vom fi mereu stăpâni la noi acasă.’’

Pentru toți cei prezenți, o numeroasă asistență, activitatea a însemnat un semn de înalt respect și considerație pentru opera poetului național și universal Mihai Eminescu, un îndemn de a ne refugia în liniște și a re(citi) poeziile dragi românilor, un bun prilej de a mai atenua din stresul cotidian și a reflecta asupra versurilor poetului și a vremurilor de ieri și de azi.

Un spectator: col.(rtg) Valeriu Toma

Foto: Răzvan NEGRU