Mitropolitul Ardealului, IPS Laurențiu: ˝ În mijlocul tulburărilor lumii, Dumnezeu lucrează adesea în tăcere, în inimile celor smeriți și în faptele cele mici, dar pline de iubire˝

Mitropolia Ardealului rămâne pentru credincioșii sibieni un reper de stabilitate spirituală și morală indiferent de timpuri. În acest interviu, oferit în exclusivitate ziarului Tribuna, Înaltpreasfințitul Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, vorbește despre misiunea Bisericii în fața transformărilor contemporane, despre filantropie, identitate, pastorație și despre semnificația Luminii Sfinte în contextul actual, aspecte care conturează modul în care Biserica își asumă, cu discernământ și responsabilitate misiunea.

-Înaltpreasfinția Voastră, în raport cu schimbările abrupte din societatea românească, cum reușește Mitropolia Ardealului să rămână un reper de stabilitate spirituală și morală pentru credincioși?

-În contextul transformărilor accelerate ale societății contemporane, marcate de secularizare, de mobilitate socială precum și de alte provocări, Arhiepiscopia noastră își asumă, în mod responsabil și conștient, vocația de a rămâne un reper de stabilitate duhovnicească și morală pentru credincioși, printr-o fidelitate continuă față de Tradiția Bisericii și printr-o prezență pastorală vie în realitățile concrete ale lumii de astăzi. Această stabilitate izvorăște din continuitatea eclesială și din conștiința unei tradiții vii, cultivate de-a lungul secolelor, încă din perioada rectitoririi Mitropoliei Ardealului de către Sfântului Andrei Șaguna, care a înțeles că Biserica străbună trebuie să fie simultan păstrătoare a Adevărului revelat și să ocrotească viața și sufletele credincioșilor în fața provocărilor moderne. Astfel, Eparhia noastră a căutat mereu să-și exercite slujirea printr-o pastorație contextualizată, prin care să răspundă provocărilor contemporane, printr-un discurs teologic coerent și accesibil, dar mai ales printr-o implicare concretă în viața comunităților. Biserica a fost mereu spațiul comuniunii și al reconcilierii, prin promovarea dialogului interconfesional, interetnic și cultivarea păcii sociale. În același timp, stabilitatea duhovnicească este susținută prin dimensiunea liturgică și sacramentală a vieții bisericești, care oferă credincioșilor un cadru de întâlnire reală cu Dumnezeu, dincolo de fluctuațiile și incertitudinile lumii. Viața liturgică, împreună cu cateheza și formarea duhovnicească, constituie fundamentul unei identități creștine autentice, capabile să reziste presiunilor și valurilor secularizante. De asemenea, de la începutul slujirii noastre la Sibiu, ne-am asumat o responsabilitate socială concretă, manifestată prin activități social-filantropice, cultural-educaționale și misionar-pastorale. Prin urmare, răspunsul nostru la schimbările rapide ale societății nu este unul de retragere, ci de implicare, prezență activă și discernământ duhovnicesc, astfel încât să oferim credincioșilor sens, orientare și speranță în Hristos.

˝Filantropia trebuie înțeleasă ca o însoțire pe termen lung, menită să redea demnitatea persoanei și să prevină marginalizarea˝

-Mitropolia Ardealului are o tradiție puternică în filantropie. Care sunt direcțiile prioritare prin care doriți să dezvoltați această misiune socială, în vremuri atât de tulburi?

-Într-un context internațional marcat de instabilitate politică și presiuni economice tot mai resimțite la nivel local, misiunea filantropică a Bisericii trebuie să rămână o expresie concretă și necesară a iubirii creștine lucrătoare. În acest sens, Arhiepiscopia noastră va continua să dezvolte această dimensiune a slujirii printr-o abordare coerentă, integratoare și profund ancorată în realitățile sociale actuale. O direcție prioritară o constituie intensificarea sprijinului acordat categoriilor vulnerabile, afectate în mod direct de instabilitatea economică: familii cu venituri reduse, persoane vârstnice și copii aflați în risc de abandon școlar. Există în acest sens multiple proiecte, acțiuni sau campanii sociale atât la nivel eparhial cât și parohial. Avem nevoie de înnoirea și consolidarea parteneriatelor cu autoritățile publice, deoarece filantropia trebuie înțeleasă ca o însoțire pe termen lung, menită să redea demnitatea persoanei și să prevină marginalizarea. O altă direcție esențială vizează dezvoltarea proiectelor socio-educaționale, în special pentru copii și tineri. În acest sens, avem un program catehetic cadru care se implementează în Arhiepiscopia Sibiului în fiecare an fiind coordonat de către Biroul eparhial pentru cateheză. Dar, în același timp, apreciem în mod deosebit activitatea frumoasă și rodnică a unor organizații de tineri din Arhiepiscopia noastră, precum Organizația Tinerilor din Sibiu (OTS), Asociația Studenților Creștin Ortodocși (ASCOR), Asociația Doamna Maria Brtâncoveanu de la Făgăraș sau Asociația Tinerii din Ziua de Azi din Brașov etc, care desfășoară proiecte misionare și culturale adânc înrădăcinate în lumina valorilor morale ale credinței creștine, spre folosul copiilor și al tinerilor. Investiția în educație, formare morală și orientare vocațională reprezintă o formă de filantropie preventivă, care răspunde și nevoilor imediate, dar mai ales celor de perspectivă. În acest cadru, cateheza și programele dedicate tinerilor devin instrumente esențiale pentru construirea unei societăți sănătoase. Nu în ultimul rând, dorim să acordăm o atenție sporită dimensiunii pastorale a filantropiei, în sensul în care ajutorul material să fie însoțit de îndrumare duhovnicească. În fața incertitudinii și a anxietății generate de crizele recente, oamenii nu caută doar resurse, ci mai ales sens și comuniune. Pentru aceasta, este necesară o mai bună mobilizare a comunităților parohiale, deoarece fiecare credincios trebuie să se simtă chemat la responsabilitate față de aproapele. În același orizont, ne propunem să valorificăm mai intens resursele comunitare și noile mijloace de comunicare, pentru a cultiva solidaritatea și a face vizibilă lucrarea filantropică a Bisericii. Transparența, responsabilitatea și implicarea credincioșilor în susținerea acestor inițiative contribuie la consolidarea unei culturi a dăruirii, în care fiecare gest de milostenie devine mărturie vie a iubirii lui Hristos lucrătoare în lume.

-Ardealul are o identitate culturală și spirituală unică. Ce rol are Biserica în păstrarea și transmiterea acestei moșteniri către noile generații din țară și  diasporă?

-Ardealul a avut o istorie zbuciumată. Astăzi el este o sinteză vie de credință, cultură și conștiință identitară, modelată de-a lungul veacurilor de către vrednicii noștri înaintași, prin jertfă, răbdare și fidelitate față de valorile Evangheliei. Identitatea spirituală transilvăneană s-a plămădit în jurul Bisericii, care a fost și locaș de cult, și spațiu de formare a sufletului, de păstrare a limbii și de cultivare a demnității unui neam chemat să mărturisească adevărul în contexte foarte dificile. Rolul Bisericii în păstrarea și transmiterea acestei moșteniri este, așadar, esențial și permanent. Pentru tineri, inclusiv pentru cei din diaspora, această misiune capătă o dimensiune aparte. Este fundamental să știm și să înțelegem un lucru de temelie: în Biserică rădăcinile nu se pierd, ci se adâncesc! Parohiile pe care le avem în diaspora sunt locuri de suflet ale românilor plecați, unde credința, limba și tradițiile se reîntâlnesc și devin izvoare de lumină și de mângâiere pentru sufletele lor. Parohiile din diaspora funcționează ca adevărate „punți” între rădăcină și prezent, între memoria locului de origine și realitățile noii societăți. Acolo, cu toții, dar mai ales tinerii, descoperă că identitatea de credință și neam constituie o resursă vie pentru a trăi autentic în prezent. Prin viața liturgică, prin cateheză, prin valorificarea patrimoniului teologic și cultural, se oferă copiilor și tinerilor repere identitare solide, capabile să le structureze viața într-o societate marcată de relativism și dezrădăcinare. Iar ca să reușească, transmiterea moștenirii trebuie să atingă inima omului. Astfel, pastorația contemporană este chemată să vorbească limbajul tinerilor, fără a dilua însă conținutul credinței. Este nevoie de o pedagogie a însoțirii, a dialogului și a mărturiei personale, în care adevărul de credință se propune cu dragoste creștinească și se confirmă prin propria viață.

-Cum percepecepeți riscurile care a putea să se reverse dinspre Orientul Mijlociu?

-Avem nădejde că Dumnezeu ne va ocroti, dacă vom vi vrednici și nu-L vom uita!

˝Lumina trebuie primită nu numai în mâini, ci în inimile noastre˝ 

 –Aducerea Luminii Sfinte de la Ierusalim este unul dintre momentele cele mai încărcate de simbolism. Cum ar trebui înțeleasă semnificația acestei tradiții în contextul incertitudinii actuale?

-Aducerea Luminii Sfinte de la Ierusalim este o tradiție pe care o așteaptă cu multă emoție credincioșii din întreaga țară. Prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, și anul acesta sfânta Lumină va fi adusă în România, chiar dacă situația din regiune este una dificilă. Aducerea Luminii Sfinte de la Ierusalim, din locul Învierii Domnului, este o mărturie vie a biruinței luminii asupra întunericului, a vieții asupra morții și a speranței asupra deznădejdii. În fiecare an, în noaptea Sfintelor Paști, această lumină se împărtășește credincioșilor ca un dar ceresc care transcende timpul și spațiul, amintindu-ne că Hristos Cel Înviat este cu noi în toate zilele, că El rămâne prezent și lucrător în lume până la sfârșitul istoriei. În contextul actual, marcat de conflicte și nesiguranță semnificația acestei Lumini devine cu atât mai profundă. Ea trebuie primită ca o chemare la o înnoire lăuntrică, sufletească. Trebuie primită nu numai în mâini, ci în inimile noastre. Astfel vom deveni purtători ai păcii, ai iertării și ai iubirii, într-o lume în care aceste valori sunt prea mult umbrite de violență și neîncredere. Suntem chemați să devenim noi înșine lumină, să cultivăm armonia și comuniunea, să fim făclii vii în familiile noastre, în comunități și în societate, mai ales acolo unde întunericul pare mai dens: în sufletele suferinde, în viața celor singuri, în mijlocul indiferenței, egoismului și nepăsării. Primită cu credință, această lumină coboară în adâncul suferințelor omenești, acolo unde cuvintele nu mai ajung. Pentru cei încercați de pierdere, de boală sau de neliniști, ea devine o mângâiere tainică, o prezență blândă care aduce har și binecuvântare. Astfel, tradiția devine viață, iar lumina de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim continuă să ardă în inimile curate ale celor care aleg să trăiască în credință și în adevăr. Chiar și atunci când drumurile lumii par întunecate, Lumina Învierii ne reamintește că Adevărul și Viața cu Hristos biruiesc întotdeauna.

-Biserica și autoritățile române au o misiunea mai grea privind aducere Luminii Sfinte?

-Colaborarea dintre Biserica Ortodoxă Română și autoritățile Statului român este un exemplu frumos de responsabilitate comună, în care credința și grija pentru siguranța oamenilor se întâlnesc. Anul de an, această cooperare a permis ca delegația care aduce Lumina Sfântă să călătorească în siguranță și ca pelerinii și credincioșii din țară să primească Lumina Învierii fără obstacole majore. Este o mărturie că dialogul între instituțiile bisericești și cele civile poate fi în slujba binelui comun și a valorilor spirituale care ne definesc ca popor. Anul acesta este diferit, este situația deosebit de complicată din cauza conflictului militar existent, însă, așa cum am aminti adineauri, prin grija părintelui Patriarh Daniel, a Ambasadei românești din Israel, Ministerul de Externe din Țara Sfântă a deschis un culoar special de zbor pentru avioanele speciale care vor zbura în Sâmbăta Mare și vor duce lumina sfântă. O așteptăm cu credință și bucurie, ca pe un dar ceresc care să aducă ocrotire, mângâiere și binecuvântare peste întreaga noastră țară.

-Care este mesajul Înaltpreasfinției Voastre pentru credincioșii pe care îi păstoriți în Mitropolia Ardealului și, în egală măsură, pentru toți membrii marii comunități creștine din această parte a țării?

-În astfel de momente de neliniște și incertitudine, mesajul pe care îl transmitem credincioșilor din Mitropolia Ardealului, dar și întregii comunități creștine din această parte a țării, este unul de liniște, încredere și speranță în Dumnezeu, Care rămâne stâlpul neschimbat al vieții noastre. În fața turbulențelor internaționale și a provocărilor cotidiene, Biserica rămâne un spațiu al comuniunii, al rugăciunii și al solidarității, un loc în care fiecare credincios poate găsi sprijin sufletesc, mângâiere și încurajare. Să nu uităm că în mijlocul tulburărilor lumii, Dumnezeu lucrează adesea în tăcere, în inimile celor smeriți și în faptele cele mici, dar pline de iubire. Atunci când zgomotul fricii devine apăsător, să căutăm liniștea rugăciunii și vom descoperi că acolo, în adâncul inimii, se aprinde o lumină pe care nimeni nu o poate stinge. Această lumină este prezența lui Dumnezeu, Care ne însoțește chiar și atunci când pașii noștri sunt nesiguri. Să privim la cei de lângă noi ca la daruri ale lui Dumnezeu și nu ca la niște poveri de supurtat. În fiecare om se ascunde o taină a încercării, o durere sau o speranță nerostită. De aceea, un cuvânt bun, o mână întinsă sau o simplă ascultare pot deveni adevărate izvoare de vindecare. În aceste gesturi simple, dar sincere, se arată lucrarea harului, care transformă lumea prin iubire jertfelnică. Să nu ne pierdem niciodată răbdarea în fața încercărilor de orice fel ar fi, căci ele sunt căi prin care Dumnezeu ne întărește și ne înnoiește credința. Așa cum aurul se lămurește în foc, tot astfel sufletul se luminează prin răbdare și nădejde.  Să petrecem cu evlavie și smerenie acest zile alese ale cinstitelor Pătimiri ale Mântuitorului Hristos, iar în noaptea sfântă, plină de Lumina Învierii, să ne bucurăm împreună de Darul cel mare al Vieții care din mormânt va răsări. Preabunul Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toți, să ne întărească și să ne dăruiască pacea Sa cea mai presus de orice înțelegere!