Leurda (allium ursinum) este o plantă erbacee perenă întâlnită pe soluri bogate în humus, în pădurile de foioase. Creşte în Europa, Caucaz şi nordul Asiei.

Florile sunt albe, frunzele sunt asemănătoare cu cele de lăcrămioare. Înfloreşte în perioada aprilie-mai. Planta are miros de usturoi. Conţine multe săruri minerale şi ulei eteric.

Primăvara planta este căutată de urşi pentru a-şi curăţa stomacul, intestinele şi sângele.

Leurda este indicată în curele depurative de primăvară, ajutând la vindecarea bolilor cronice de piele. Se indică folosirea plantei în stare proaspătă. Se pun tăiate mărunt în loc de condiment la pâine cu unt şi chiar în supa de cartofi, de perişoare, chiftele, etc.

Frunzele se pot amesteca cu cele de urzici. Frunzele se adună înainte de înflorire. După înflorire, planta devine toxică.

Leurda se recomandă în diaree, balonări, colici, constipaţie şi viermi intestinali. Leurda ajută memoria şi se recomandă mai ales copiilor. Înlătură insomnia şi tulburările cardiace, previne arterioscleroza, hipertensiunea, ameţeala şi vertigiul. Se recomandă persoanelor în vârstă care au secreţii pulmonare şi greutate în respiraţie, curăţă rinichii şi vezica.

Preotul elveţian Künzle a lăudat această plantă: "Ea curăţă întregul organism. Tinerii ar înflorii ca nişte roze şi s-ar deschide ca un con de brad la soare." Mai departe, arată că ştie familii a căror membri erau înainte "tot timpul bolnăvicioşi, mergeau din doctor în doctor, erau plini de erupţii şi eczeme, scrofuloşi pe tot corpul, palizi de parcă ar fi zăcut deja în groapă şi i-ar fi râcâit găinile iarăşi afară de sub pământ şi care s-au însănătoşit şi s-au înviorat după o întrebuinţare mai îndelungată a acestui dar minunat al dumnezeirii".

Din frunze se poate prepara şi o tinctură peste care se pune rachiu de casă de 40° într-o sticlă care se lasă la soare 14 zile, timp în care se agită zilnic. Se administrează 10-15 picături de 4 ori pe zi în puţină apă.