Mărţişoare din inimă în culorile echipei preferate. Povestea unui mic suporter al lui CSU Sibiu, de 1 Martie

În tribună, printre fanii care sunt trup şi suflet, meci de meci, alături de echipa favorită, scandând, cântând şi încurajând-o, e un băiețel care trăiește fiecare clipă altfel. Nu este atent numai la meciul de baschet. Se ridică de pe scaun la fiecare coș al sibienilor, își ține respirația la fiecare aruncare și zâmbește larg când sala explodează de bucurie.

Albert e unul dintre cei mai constanți şi mai fideli suporteri ai echipei CSU Sibiu. Dacă e meci, e și el acolo. Pentru el, baschetul nu este doar un joc în care trebuie să dai la coș. Mai degrabă, e vorba despre atmosfera caldă și plină de energie, locul în care se simte parte din ceva mai mare.

În spatele entuziasmului din tribună, însă, este o poveste care se vede mai greu la o privire sumară, din faţa primului rând. Albert suferă de sindromul Chopra-Amiel-Gordon, o afecțiune genetică rară, din spectrul tulburărilor de neurodezvoltare. Asta înseamnă, pentru Albert, multă muncă, terapie și un program mult diferit față de copiii de vârsta lui. Dar, în loc să-l definească prin limitări, povestea lui vorbește despre perseverență și despre felul în care își regăsește bucuria în lucruri simple.

Anul acesta, Albert a decis să facă mai mult decât să-și susțină echipa din tribună. A început să picteze mărțișoare în culorile echipei sibiene pentru a-şi dovedi încă o dată, dacă mai era cazul, ataşamentul faţă de club şi faţă de jucătorii pe care-I iubeşte atât de mult. Inimioare pictate în galben și albastru, cu contururi nu întotdeauna cele mai perfecte, dar pline de personalitate.

Albastrul, culoarea despre care Novalis spunea că simbolizează infinitul, dorul, ceva ce nu poți atinge, dar simți. Pentru Albert, albastrul înseamnă mult mai mult. E echipa lui. E sala plină. E visul dus mai departe. Iar galbenul, cald și viu, pare că ține totul în echilibru. E lumină. E energia din sală, bucuria aceea sinceră care nu se poate exprima cu totul în cuvinte.

Cei care vor să îl susțină pe Albert, îl găsesc fie la meciurile echipei CSU Sibiu, cât şi în Piața Sălii „Transilvania”, sâmbăta. Întâlnindu-l, nu cumperi doar un mărțișor, ci… ore de terapie, continuitate, șansa lui de a merge mai departe.

Dar, dincolo de orice campanie sau inițiativă, rămâne o imagine simplă din tribună: un băiețel cu tricoul galben-albastru, cu numele lui pe spate, care aplaudă și își susține echipa.

Albert nu cere mult. Își trăiește propriile bucurii sincer, fără filtre.

Iar uneori, asta e suficient cât să miște o comunitate întreagă.