„Îți pui viața personală pe masa ANAF”. Între resetarea fiscală și criza economică, antreprenoriatul este descurajat

2026 strânge șurubul fiscal, iar SRL-ul nu mai e scut. Noul an vine cu un set de măsuri fiscale și administrative care, în numele disciplinei și al reducerii evaziunii, schimbă radical relația dintre antreprenor și stat. În fața „șocului fiscal”, Roxana Geangu, fondator GNG Business Controller, avertizează că multe firme – inclusiv cele „corecte” – pot fi împinse într-o zonă de risc. Iar cea mai dură schimbare, spune ea, este mutarea presiunii dinspre firmă spre omul din spatele ei. De la „extra venit”, închirierea în regim turistic devine „business real”.

Viața antreprenorului seamănă tot mai mult cu mersul pe o sârmă întinsă între două clădiri. Într-o parte e piața: clienți care reduc bugete, consum care se contractă, costuri care cresc. În cealaltă e statul: cu reguli noi, controale digitale, portițe închise și sancțiuni rapide.

„Trăim într-o perioadă economică tensionată”, spune Roxana Geangu, fondator GNG Business Controller, într-un dialog despre modificările fiscale din 2025 și pachetul care se conturează pentru 2026. Dincolo de tehnicalități, mesajul ei e simplu: sistemul se disciplinează, dar prețul poate fi prea mare pentru afacerile mici. „Schimbările sunt bune pentru sistem, dar vor fi grele pentru mulți antreprenori care au lucrat corect.”

În ultimii ani, discuțiile despre fiscalitate au fost dominate de ideea conform căreia statul trebuie să închidă „șmecheriile”. În 2026, însă, discuția se mută spre o altă realitate: chiar și cei care nu au făcut evaziune pot ajunge în colimator, din lipsă de educație financiară, din erori de calcul pe cashflow sau din șocuri venite din exterior. „Un client neplătitor sau o bancă care îți taie creditul îți pot destabiliza brusc firma. Iar acum, peste toate, vine și statul”, arată Roxana Geangu.

În teorie, e o „resetare”. În practică, piața resimte teamă, risc și adaptare forțată.

Roxana Geangu, fondator GNG Business Controller

„Statul închide toate portițele”. Cine rămâne în picioare?

Roxana Geangu vede un proces accelerat de triere: „Vor rămâne doar firmele care înțeleg foarte bine regulile jocului”. În limbaj economic, asta înseamnă că piața se maturizează. În limbajul antreprenorului mic, asta înseamnă încă o noapte fără somn și un excel în care calculezi dacă mai are sens să continui afacerea sau să te angajezi.

Pe termen mediu schimbările reduc concurența neloială și aduc mai multă ordine. „Mie îmi place că acum toată lumea trebuie să respecte legea”, punctează expertul contabil. Dar imediat vine și reversul: „iar nu s-au gândit la oamenii corecți: de ce trebuie să sufere aceștia pentru cei care făceau găinării”.

Într-o economie în care o parte semnificativă a micilor afaceri au supraviețuit cu improvizație, regula devine, peste noapte, un filtru. Iar filtrul e nemilos: dacă nu ești disciplinat, ești eliminat.

Împrumuturile asociatului: din investiție normală, în zonă de risc

Restrângerea posibilității de a lucra cu împrumuturi acordate firmei de către asociați sau de a le restitui în anumite condiții este o confuzie care a hrănit ani întregi discursul public: „împrumuturile nu sunt automat un mecanism de evaziune”, în accepțiunea Roxanei Geangu. „În firmele noi, împrumuturile asociatului sunt investiții inițiale. Sunt bani care pun firma pe picioare sau asigură bugete pentru achiziții de echipamente, branding, stocuri, dezvoltare.” Până recent, logica era simplă: antreprenorul își recupera aceste sume treptat, pe măsură ce firma genera venituri.

Mai nou, antreprenorul nu mai poate recupera banii investiți în propria companie, deși nu a făcut nimic ilegal.

Plafonul pentru microîntreprinderi scade

Pe frontul microîntreprinderilor, modificările vizează reducerea plafonului e încadrare. „A tot coborât, iar antreprenorii au fost obligați să se pregătească. Măcar aici schimbarea a fost previzibilă. De un an și ceva știm de această modificare”, arată Geangu. „Companiile trebuie să se obișnuiască și cu impozitul de 16%.”

În prezentul context economic în care serviciile sunt presate să nu crească prețurile, dar costurile cresc, adaptarea devine un exercițiu de supraviețuire. Iar când consumul scade, lovitura cea mai puternică este prima dată încasată de firmele mici.

Dividendele nu pot fi distribuite dacă există pierdere contabilă raportată

Din pachetul de reguli care schimbă reflexele antreprenorului român, una ține de distribuirea profitului. Practic, dacă există pierdere contabilă raportată, dividendele nu pot fi distribuite.

E o regulă care, pe hârtie, protejează capitalul firmei și împiedică „scoaterea banilor” dintr-o companie care nu stă bine financiar. În viața reală, însă, ea se lovește de o practică frecventă: antreprenorul se bazează pe dividende ca pe un venit, iar pierderea poate fi uneori contabilă, tehnică, provenită din investiții, amortizări sau restructurări.

„Înainte să scoți bani, trebuie să-ți înțelegi perfect bilanțul. Altfel, riști să scoți ilegal”, avertizează fondatorul GNG Business Controller.

Firmele inactive fără cont bancar sau bilanț, dizolvate

Alte două măsuri – aparent administrative – pot avea un impact major în economie: dizolvarea automată a firmelor inactive în anumite condiții și declararea inactivității dacă bilanțul nu este depus.

Roxana Geangu punctează direct: „Fără cont bancar, ANAF-ul te dizolvă”. Și continuă: „cine n-are acum cont bancar… ori au firma inactivă, ori folosesc cash-ul”.

La fel de dură este și accelerarea sancțiunilor pentru întârzierea raportărilor: „dacă nu se depune bilanțul într-un termen de cinci luni de la deadline, te declară inactiv”.

În România, „firma fără activitate” a fost, ani la rând, un fel de sertar în care lăsai un SRL „pe pauză”, fără să-i acorzi atenție. Acum, sertarul se închide singur – și se închide cu consecințe. Inclusiv pentru cei care nu au făcut evaziune, ci au fost doar neglijenți sau neinformați.

Închirierea în regim turistic: de la „extra venit” la „business real”

Un capitol aparte îl reprezintă regulile pentru închirierea în regim turistic, inclusiv pragul 1–7 camere/unități, unde regimul fiscal și cel de funcționare se diferențiază.

Modificarea prevede distincția între persoană fizică și activitate economică reală. Până la un anumit prag (7 unități), încadrarea e mai simplă, peste prag, statul vrea să trateze activitatea ca business. „Dacă ai mai multe unități, nu mai e închiriere ocazională, ci un model de operare care trebuie să se comporte ca un operator economic – cu reguli, evidențe și fiscalitate clară”, subliniază Geangu.

Pentru mulți proprietari, această trecere schimbă complet calculele: dintr-un venit complementar, devine un „mini-hotel” cu obligații de firmă.

Averea personală, la „bătaie”

În tot pachetul de schimbări, Roxana Geangu identifică una ca fiind „cea mai dură” și cu cel mai mare potențial de a descuraja antreprenoriatul: fideiusiunea obligatorie în cazul eșalonărilor fără garanții.

În scenariul descris, administratorii trebuie să semneze fideiusiune autentică la notar. Aceasta devine titlu executoriu prin care ANAF poate executa direct bunurile fideiusorului, ale administratorului de firmă. Roxana Geangu formulează apăsat gravitatea: „Este probabil cea mai dură măsură aplicată în ultimii 20 de ani. Practic, îți pui viața personală pe masa ANAF”.

Până mai ieri, mulți antreprenori s-au bazat – corect sau nu – pe ideea că SRL-ul limitează răspunderea. Dacă firma „cade”, asta e; se întâmpla fără efecte asupra administratorului. Dacă proiectul eșuează, închizi și o iei de la capăt. În noul cadru, spune Roxana Geangu, logica se schimbă: „Creezi valoare, locuri de muncă, taxe – dar dacă firma intră în dificultate, statul nu se mai uită la context. Vine direct după casa ta, după economiile tale”.

Antreprenoriatul este, prin definiție, un sport al riscului, iar în acest condiții antreprenorii sunt tot mai descurajați.

Antreprenorul român nu e un personaj de manual. E cineva care trăiește în fluxul cashflow, după termene și vânează încasările. O lună proastă nu înseamnă doar stres, înseamnă chirie, salarii, taxe, rate. „Este nedrept mai ales în perioade de criză”, arată Geangu, „pentru că problemele nu vin întotdeauna din rea-credință. Un client neplătitor sau o bancă care îți taie creditul îți pot destabiliza brusc firma”.

„Mai puțini antreprenori și doar cei extrem de disciplinați”

Roxana Geangu rezumă consecința probabilă: „Rezultatul? Mai puțini antreprenori și doar cei extrem de disciplinați”. Într-o economie în care o parte din antreprenoriat a fost „de nevoie” – oameni fără alternative bune pe piața muncii – această „triere” poate avea efecte sociale.

Mai mult, avertizează ea, chiar sistemul este mai coercitiv, există un cost de tranziție: „sistemul tinde să devină corect – dar la nivel macro se va simți o scădere a consumului și a colectării de taxe”.

Disciplina fiscală ar trebui să crească veniturile statului. Dar dacă disciplina vine la pachet cu dispariția multor micro-activități, baza de impozitare se poate restrânge, având efect contrar celui vizat.

Articol publicat în ediția print din 22 ianuarie 2026 în suplimentul Tribuna Financiară