In memoriam Vasile Ungurean

Adaugă ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

A iubit jocul de rugby din momentul în care la vârsta de 17 ani l-a descoperit, incitat fiind să o facă de un tată preocupat să canalizeze înspre sportul bărbaților adevărați surplusul de energie al unui adolescent dinamic și temperamental. Când a ajuns în formația pregătită de Erwin Thomas- unul dintre primii jucători sibieni care au evoluat alături de militarii bucureșteni ce au înființat echipa Aripile RPR:dr. Eftimescu, dr. Leșe, maior Cristea, Cristăchescu-, Vasile Ungurean a înțeles ce înseamnă munca, organizarea și altruismul într-un sport în care rezultatele sunt ale formației, eforturile tuturor însumându-se pentru un țel comun: înscrierea eseului. Repede remarcat, Vasile a ajuns titular în prima linie a grămezii în echipa profesorului Ioan Stanciu și în cea a antrenorului de legendă, inegalabilul Bebe Boboc. Foarte serios, muncitor și greu de deposedat de balonul oval de care ceilalți jucători de pe teren nu se mai puteau apropia atunci când îl avea în brațe, Vasile a jucat cu pasiune și determinare, între anii 1974-1992, în peste 600 de partide disputate pe prima scenă a rugbiului românesc. De la Constanța la Timișoara și de la Iași la București nu a fost stadion pe care să nu fi evoluat. Jocul practicat și talentul cu care a fost hărăzit l-au condus înspre loturile naționale de tineret și universitar ale României. Suprema împlinire pentru cel ajuns să se întâlnească cu jocul de rugby la îndemnul părintelui a venit în momentul în care a fost selecționat printre cei XV „stejari” ai naționalei României. Alături de jucătorii care au semnat glorioase pagini din cartea rugbiului românesc, printre ei numărându-se: Dinu, Bucan, Ortelecan,Dobre, Munteanu, Ionescu, Murariu, Borș, Paraschiv, Constantin, Aldea, Dumitraș, Stoica, Nica, Dumitru, Pintea, Marghescu etc., Vasile a evoluat pe stadioane celebre din Scoția, Irlanda, Țara Galilor, Italia, Franța. Selecționat în partida disputată la Constanța împotriva campioanei mondiale, Noua Zeelandă, și-a împlinit cel mai mare vis al oricărui jucător de rugby din lume. Metaforic, lângă el au fost prezenți și colegii sibieni alături de care a făcut meciuri memorabile contra celor din București, Timișoara, Constanța, Petroșani, Iași, Suceava, Baia Mare, Gura Humorului, Cluj-Napoca etc.: Prohor, Jianu, Cocârcă, Cherciu, Hădărugă, Moișan, Ivanciuc, Tămaș, Mitocaru, Rășcanu, Poclitaru, Crâjmariu, Burdușel, Lupaș, Banciu, Sârbu, Leordean, Florea, Deac, Zamfir, Negru, Feraru, Mărginean, P.S. Ilarion Făgărășanul, Suciu, Amarie, Roșu, Dobre, Sărac, Secelean, frații Fugigi, Becheș etc. Uneori, Vasile Ungurean și Olimpiu Becheș au îmbrăcat în același timp echipamentul cu frunză de stejar al tricolorilor.

Ajuns pentru studii universitare la Baia Mare, pilierul din Sibiu și-a făcut și acolo simțită prezența în teren la fiecare meci, așa cum avea să și-o facă și pentru formția din Franța pentru care a evoluat împreună cu Gică Banciu, la scurtă vreme după ce în România era înlăturat,cu multe sacrificii umane, sistemul totalitar. Pentru a face ca românii să ajungă la libertatea atât de dorită și așteptată, Vasile Ungurean a fost în stradă în zilele tumultoase și dramatice ale revoltei populare. A făcut-o cu demnitate și curaj, așa cum s-a comportat întotdeauna pe gazon și pe cărările vieții. Cu dragoste și atașament față de oameni, cu o mare doză de altruism și de bunătate, rugbistul cu suflet de copil i-a ajutat mulți ani pe cei aflați în nevoi, oferindu-se ca voluntar în sprijinirea acțiunilor caritabile ale unei fundații olandeze- „Heart for Romania”, care a susținut peste două decenii sute de familii. Tot din dragostea ce o purta lui Dumnezeu și semenilor, a fost mereu activ în universul Bisericii, simțind că și acolo prezența sa era de mare folos.

La începutul primăverii, poate mult prea întristat de plecarea soției înspre lumea fără de dor și fără de durere, Vasile a pornit și el pe cărarea ce duce spre întâlnirea cu Dumnezeu, cu Doamna sa și cu o tot mai numeroasă echipă de rugbiști sibieni. Probabil, le-a dus dorul și foștilor coechipieri!Acum, noi o să-i ducem lui dorul!