"În democraţie numai întâmplarea naşte un mare şef"

Un intelectual român de mare anvergură pe nume Petre Ţuţea a fost ţinut în umbră de nişte culturnici pe jumătate proşti, pe altă jumătate analfabeţi. Mai întâi în umbra închisorilor, apoi, după eliberarea din 1964, a fost în permanenţă supravegheat fiindcă "fire de boem, dominat puternic de eul său, n-a acceptat să intre în câmpul muncii, autocaracterizându-se ca om inadaptabil la situaţia politică şi economică actua­lă". A trăit pe sponci până la sfârşitul vieţii, scos la lumină abia după 1990 de vechi prieteni şi de tinerii care auziseră de el. A fost un om ciudat, de o inteligenţă sclipitoare, fără vreo carte publicată în timpul vieţii (a trăit 89 de ani), un amestec de Nae lonescu şi Emil Cioran. Vă dau numai câteva panseuri de-ale sale: "Nu am fost şi nu sunt antisemit, pentru că ar însemna că sunt anticreştin. Să fim cinstiţi. Christos nu e din Fălticeni; Ceea ce e ciudat la Cioran nu e neliniştea de a fi om, ci neliniştea de a fi român; Fiecare prost, luat în parte e un prost şi atât, dar toţi proştii ăştia luaţi împreună sunt un principiu istoric. Aşa că, eu, cât aş fi de aristocrat în gândire, politic trebuie să fiu democrat; Un tâmpit mai mare ca mine nu există: să faci 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi". * Prin noianul de hârţoage (de care nu mă îndur să mă scap) am dat peste un fel de clasament privind tirajul presei locale în anul 1994: cotidiane – Tribuna 15.000 exemplare, Rondul 8.500; Evenimentul sibian 3.500; Radical 800; bisăptămânal: De toate pentru toţi 6.500; săptămânale: Tribuna sporturilor 9.000, Poliţia sibiană 5.000, Primăria Sibiului 2.000, Opinia publică 650; bilunar: Curierul omului de afaceri 15.000; lunar: Tribuna tinerilor 2.500… Mulţi au crezut că gazetăria e o meserie care se învaţă prin ucenicie la locul de muncă * Când colegul şi prietenul nostru Octavian "Bobi" Rusu era şi ghid la OJT, ne îndemna să mergem în excursii, în croaziere în URSS, ieftin, instructiv. Educativ şi… rentabil. Aproape toţi colegii mei s-au dus. Nu ştiu ce-au vizitat, dar au vândut scump şi au cumpărat ieftin la banii noştri de-acum 50 de ani. Eu mai deştept (!) am zis că am timp, la pensie, să vizitez ţările socialiste, că spre Occident nu erau şanse să ajung. Regretele nu sunt tardive, pentru că acum mă costă mai puţin să merg în Franţa ori Italia decât în Rusia, care se mai şi războieşte cu unii şi cu alţii. * Vă mai amintiţi ce strigau românii pe străzi după meciul de fotbal România-Argentina, de la Campionatul mondial din 1994? "Iliescu minte, Hagi preşedinte!" Păi, nu avea dreptate Petre Ţuţea? * Doi anonimi care semnează Teo, respectiv Roşu, sunt de părere că boicotul împotriva lui Putin să fie total, iar sportivii, scriitorii, artiştii, savanţii ruşi să fie interzişi peste tot. Dacă le-aş răspunde că sunt boi le-aş face un compliment. Şi ca ei sunt, din păcate, mulţi oligofreni, la noi şi pe alte meri­diane. Poţi să-i interzici pe Joseph Haydn, Wolfgang Mozart, Ferdinand Schubert, Johann Strauss, Sigmund Freud, Stefan Zweig etc. din istoria culturii şi filozofiei doar fiindcă au fost conaţionali cu Adolf Hitler? Poţi să-i scoţi din istoria literaturii române pe Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, Marin Preda, Fănuş Neagu, Eugen Barbu fiindcă au scris şi publicat capodopere în timpul lui Ceauşescu? Pentru mulţi, Napoleon Bonaparte a fost un "criminal de război", în vreme ce pentru francezi (şi nu numai) a fost un geniu politic, economic, juridic şi militar.