O drumeție sub clar de lună, organizată de programul „Anii Drumeției”, a avut loc vineri, 14 februarie, de „Ziua Îndrăgostiților”, la Păltiniș. Participanții au sărbătorit într-un mod deosebit, bucurându-se de peisajul nocturn și de atmosfera special oferită de natură, în timp ce explorau traseele montane.

Sub îndrumarea lui Dumitru Troancă- ghid montan din cadrul Anii Drumeției, 13 „aventurieri”, echipați corespunzător s-au încumetat să pornească într-o drumeție pe timp de noapte. În jur de ora 19, participanții au început traseul de la Telescaunul din Păltiniș, pe lângă pârtie, pe poteca paralelă cu ea, urmând traseul TA, până la sosirea din vârful pârtiei a telescaunului, urmând drumul forestier în urcuş lejer până la staţia de releu, cu popas pe Vârful Onceşti (1725m). După care a urmat traseul prin pădure, în coborâre către vest până în Grădina Oncești, urmat de Cantonul Silvic Muncel și apoi înapoi spre Păltiniş.

Drumul de întoarcere a fost puțin anevoios deoarece gheața de pe poteci i-a pus în dificultate pe drumeți. Una dintre provocările prin care aceștia au trecut a fost traversarea unui pârâu înghețat și a altor câteva porțiuni cu gheață.

De ce traseu nocturn

Dumitru Troancă a explicat în cadrul drumeției, care este farmecul unor astfel de ture: „Turele de noapte au un farmec aparte, mai ales dacă le faci cu un grup fain. Liniște, zăpada care scârțâie sub tălpile picioarelor noastre, aerul curat și faptul că nu întâlnești alte grupuri (uneori destul de gălăgioase și certate cu bunacuviință), toate acestea le fac să fie deosebite”.

Care pot fi riscurile

Principala frică pe care o avem când plecăm într-o drumeție este întâlnirea cu animalele sălbatice, care, spune ghidul „e posibil să fie mai predispuse să iasă în căutarea hranei mai mult noaptea decât ziua”.

Este foarte important ca o drumeție să fie făcută în grup cât mai mare, iar drumeții să fie echipați cu clopoței, fluiere etc. „Dacă dăm accidental unii peste alții și nu știm să gestionăm situația, atunci apar probleme. De aceea, noi mergem întotdeauna în grup, ne facem simțită prezența prin zgomotele pe care le facem (clopoței agățați de rucsac, fluier, vorbim cu voce tare între noi) și căutăm să evităm zonele în care e posibil să dăm peste animale sălbatice: zone cu căzături (copaci mulți căzuți sau doborâți de vânt), zone cu stâncărie sub care se formează scorburi sau intrări etc”, a explicat Dumitru Troancă.