Scriam, în urmă cu ceva zile, că “Ar trebui din nou ceva curăţenie pe la lacătele de la Podul Minciunilor” (vezi aici). Şi mai scriam aşa: “Ei, mai facem încă o curăţenie aşa, ca după Paşti? Să li se ducă dovezile de iubire la “deşeuri metalice”?”

Ei bine, curăţenia a fost făcută, cel puţin la nivelul zilei de miercuri, 23 aprilie, Podul Minciunilor-Mincinoşilor revenindu-şi la aspectul său normal şi plăcut ochiului, fără a mai avea senzaţia că, odată ajuns pe el, ai intrat în magazinul “Metalo-Chimice” ori “Gospodarul”, de la atătea oferte de lacăte.

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Deci, treaba e aşa dragi amorezi metalici. Voi vă luaţi aşa, piţi-copy-paste după ce aţi văzut pe net sau “pe dincolo” cum agaţă şi ăia de acolo lacăte de poduri, stâlpi, copaci, garduri, etc. Aveţi impresii că imediat ce v-aţi atins altfel decât la hora de la grădi, s-a prăbuşit iubirea peste voi si că sunteţi la fel de îndrăgostiţi ca într-un clip cu Whitesnake ori Michael Bolton din perioada “oldies”. Şi că acţiunea asta cu lacătele e un fel de prelungire a garanţiei la dragostea aia. Păi o fi, teoretic, dar şi asta până apărem noi să semnalăm şi până vin băieţii specializaţi în a ne scăpa de balastul ăla metalic de pe un pod care, chiar localnici fiind, ne place. Pentru că, nu-i aşa, tu îţi manifeşti dragostea veşnică prinzând un lacăt (de Podul Minciunilor, am mai zis-o, dar în fine…). Apoi, la apelul nostru, se intervine tăindu-se lacătul, deci la revedere tabără dragă cu veşnicia iubirii. Suficient de amuzant.

Cu mulţumiri pentru acţiune şi ne vedem data viitoare!