Filip Adamovic pune capăt carierei de aproape două decenii cu meciul CSU – Argeş. Motivul pentru care va păstra mereu Sibiul în inima sa nu are legătură cu baschetul

Conducătorul de joc Filip Adamovic se retrage din baschetul profesionist în această seară, odată cu meciul al doilea dintre CSU Sibiu cu FC Argeş, din întâlnirea pentru locurile 7/8, din sezonul 2025/26 al Ligii Naţionale Masculine de Baschet (LNMB). Bosiacul de 37 de ani a îmbrăcat ultimele două sezoane tricoul galben cu albastru, dar cea mai preţioasă amintire care îl leagă de Sibiu nu are legătură cu baschetul, ci faptul că fiica sa s-a născut aici.

”One Last Dance”, titrează CSU Sibiu în comunicatul de presă care anunţă meciul de rămas-bun al lui Adamovic, “unul dintre cei mai experimentați și respectați conducători de joc care au îmbrăcat tricoul galben-albastru în ultimii ani”.

“După 18 ani de baschet la nivel profesionist, 10 echipe și peste 500 de meciuri jucate, Filip Adamovic încheie o carieră impresionantă, construită prin muncă, sacrificii și pasiune pentru ceea ce ne spune că iubește și mereu va iubi, baschetul”, susţine CSU Sibiu.

Cifrele lui Adamovic sunt peste 10.000 de minute petrecute pe parchet, peste 5.000 de puncte marcate, aproape jumătate dintre puncte reuşite cu aruncări de la distanţă, peste 2.000 de pase decisive, peste 1.000 de recuperări şi sub 1.000 de turnovers.

“Un jucător complet. Un jucător dedicat. Un jucător care a pus echipa pe primul loc”, mai notează clubul sibian într-un interviu cu bachetbalistul de 37 de ani.

– După 18 ani de carieră profesionistă, 10 echipe și peste 500 de meciuri, cum ai rezuma acest drum într-o singură poveste?

– Baschetul este prima mea iubire. Am fost norocos să fac ceea ce iubesc timp de 18 ani. Au existat foarte multe suișuri și coborâșuri, dar făceam ceea ce îmi place cel mai mult.

– Privind înapoi la cele peste 10.000 de minute petrecute pe teren, care este prima imagine care îți vine în minte?

– E o întrebare grea. Sincer, nu există o singură imagine pe care aș putea să o evidențiez, pentru că au fost atât de multe moment extraordinare trăite pe teren. Pot să evidențiez doar un sentiment: sentimentul de a fi mereu mândru că joc baschet și că fac parte dintre cei aleși. Desigur, există foarte mulți jucători de baschet în lume, dar sunt de sute de ori mai mulți cei care nu au reușit să ajungă aici.

– Ai marcat peste 5.000 de puncte, jumătate dintre ele de la trei puncte. A fost aruncarea de la distanță mereu arma ta principal sau s-a dezvoltat în timp?

– Este o statistic interesantă, jumătate din peste 5.000 de puncte să fie de la linia de trei puncte. Nu m-am gândit niciodată la asta. Da, a fost mereu una dintre cele mai puternice arme ale mele. Cred că aveam 15 ani când am înscris cinci aruncări de trei puncte într-o repriză pentru echipa mea U16 și de atunci am simțit că asta este “specialitatea” mea. Jucam semifinal împotriva unei echipe la care juca Bojan Bogdanovic. Acum, privind înapoi, a fost destul de tare.

Foto: Facebook CSU Sibiu

– Cu peste 2.000 de pase decisive și mai mult de 1.000 de recuperări, ai fost mereu un jucător complet. Cum ți-ai definit rolul în echipe de-a lungul anilor?

– Nu mi-a păsat niciodată foarte mult câte puncte voi marca. Ca să nu fiu ipocrit, desigur că nu eram fericit când înscriam 5, 7 sau 9 puncte. Dar nu am fost niciodată genul de jucător care să fie fericit doar dacă marchează peste 15 puncte. Scopul și ambiția mea au fost mereu să fac orice are nevoiee chipa pentru a câștiga. De aceea, de multe ori în carieră, am fost ales de echipe care se luptau pentru câștigarea campionatelor.

– Din toate cele 10 echipe la care ai jucat, ce ai învățat despre adaptare și despre a începe de la zero de atâtea ori?

– Cea mai grea și emoțională parte era să plec de acasă în august. A fost sfâșietor de foarte multe ori. Dar în momentul în care ajungeam la primul antrenament, gata, eram motivate să încep. Nu mi-a fost niciodată greu să o iau de la capăt într-un mediu nou; pentru mine, noile provocări au fost mereu motivante.

– Care a fost cel mai greu moment din cariera ta și ce te-a făcut să continui până acum?

– Au fost foarte multe moment grele. Cred că fiecare jucător trece prin multe moment dificile doar pentru a trăi un singur moment fericit. Dar cel mai greu moment l-aș evidenția atunci când eram la Minsk, jucam în VTB League, una dintre cele mai bune ligi din Europa, împotriva unor jucători mari de Euroligă, iar antrenorul m-a retrogradat din postura de titular, care juca până la 30 de minute pe meci, în rezervă, care juca 12 minute, pentru că nu am vrut să joc pentru echipa lor națională.

– Au existat moment în care ai vrut să te oprești? Ce te-a făcut să continui?

– Nu, nu a existat niciodată un moment în care să vreau să mă opresc. Au existat moment în care uram baschetul, nici măcar nu puteam să îl urmăresc la televizor, iar mersul la antrenamente părea ca mersul la închisoare. S-a întâmplat doar de câteva ori. Revenirea a venit clar din interior, dar părinții mei, soția mea și prietenii mei mi-au susținut mereu fiecare decizie.

– Cum s-a schimbat relația ta cu baschetul între primul și ultimul meci?

-Cu siguranță este mai matură, dar încă iubesc baschetul și cu siguranță îl voi iubi mereu. Doar că nu mai este acea iubire copilărească și entuziasmantă. Nu mai simt ambiția de a devein mai bun sau de a obține mai mult. Acum mă bucur de fiecare moment: antrenamente, drumurile cu autocarul, discuțiile din vestiar. Pur și simplu îmbrățișez întregul proces.

– Ce ai pierdut pe drum pentru a ajunge la o carieră de 18 ani și ce ai câștigat în schimb?

– Cu siguranță am câștigat foarte mult. Foarte multe amintiri personale. Baschetul mi-a modelat complet viața personală. Mi-a oferit o familie, am cunoscut foarte mulți oameni extraordinari, am legat prietenii pe viață, am văzut lumea și multe altele. Ce mi-a luat? Mi-a luatfaptul de a fi acasă timp de aproximativ 15 ani. Am senzația că atunci când mă voi întoarce acum, voi fi un străin în propria casă. Fiecare moment bun sau rău, fiecare decizie bună sau rea luată de mine, de un antrenor sau de oricine altcineva, accidentările și toate celelalte, m-au adus la viața și familia pe care le am acum și nu aș schimba nimic.

– Ce meci sau moment simți că te definește cel mai bine ca jucător?

– Poate fanilor noștri nu le va plăcea răspunsul acesta (zâmbeste), dar primul meci sau moment care îmi vine în minte este finala Cupei de la Oradea, când jucam pentru Cluj și am înscris o aruncare de trei puncte de foarte departe pentru a închide meciul. Cred că acel moment a demonstrate ceea ce am simțit mereu despre mine: că nu m-am ferit niciodată să îmi asum o aruncare important într-un moment dificil.

– Cum au fost pentru tine cele două sezoane la CSU Sibiu, ca experiență de baschet și de viață?

– Cu siguranță un roller coaster, atât personal, cât și ca echipă. De la sezonul trecut, când clubul aproape că încetase sămai existe, până la acest sezon, în care am fost încetinit de accidentări, toate combinate cu moment foarte frumoase, precum calificarea în play-off în acest an și atmosfera incredibilă din meciul cu Cluj, așa cum mi-o aminteam dinainte. Dar ceea ce mi-a rămas cel maimult în minte este din sezonul trecut: faptul că am învins Cluj, Oradea și Voluntari cu doar șapte jucători într-un interval de 10 zile. A fost absolute o nebunie.

Foto: Vali MACREA

– Care este amintirea ta preferată din aceste două sezoane?

– Momentul meu preferat nu are legătură cu baschetul. Soția mea a născut-o aici, la Sibiu, pe fiica noastră, iar acesta este de departe cel mai frumos moment. De aceea, Sibiul va fi mereu un loc special pentru noi și va rămâne în inimile noastre.

– Ce este special la CSU Sibiu și la atmosfera din Sala “Transilvania”, comparativ cu alte locuri în care ai jucat? Există ceva aparte aici?

– Loialitatea și devotamentul fanilor, atât la bine, cât și la greu, vor fi mereu ceva ce voi aprecia la suporterii noștri. Ei vin mereu să ne susțină indiferent de scor. Anul trecut, în acea perioadă foarte grea pentru club și pentru jucători, ei ne-au dat puterea să respirăm deasupra apei. Atunci am început să simțim conexiunea cu fanii, pentru că nu vezi asta peste tot. De obicei, dragostea fanilor este condiționată de rezultate, dar nu și aici, iar asta este extraordinar.

– Dacă ar fi să lași un mesaj fanilor din Sibiu și tuturor fanilor din întreaga ta carieră, ce ai vrea să își amintească despre tine?

– Asta e una scurtă și simplă. Un lucru pe care aș vrea să și-l amintească despre mine este că mi-a păsat. Indiferent ce s-a întâmplat pe teren, indifferent dacă am jucat extraordinary sau foarte prost, mi-a păsat.

În cele două sezoane petrecute la CSU Sibiu, Filip Adamovic a evoluat în 48 de meciuri din Liga Națională Masculină de Baschet, acumulând aproximativ 1.000 de minute pe teren. A înscris peste 450 de puncte, a adunat peste 200 de pase decisive și peste 90 de recuperări.